Assisi
Se-nalță chiparosul, columbele coboară.
Din cer albesc năframe pe-albastre amintiri,
Assisi. Angelusul prin seara sfântă zboară.
Deschide-te în mine fântână de iubiri,
Tu, Umbrie, din unda tăcerii franciscane,
Iar tu, în piatră dură și-n vis puternic prins,
Vas cu trei punți legate de ceruri prin otgoane
De raze ce în aur amurgitor s-au stins.
Vas-cruce, San Francesco, tras la liman de rugă,
Stigmatele în trupu-mi imprimă-le: sărut
Mistuitor, din carne păcatele să fugă.
Prin zori de lumi cu Giotto aicea m-am născut.
De prin măslini și astăzi mă cheamă Santa Chiara.
O turlă sună salbe de binecuvântări.
Din San Rufin pogoară pioasă inserarea,
Spre porumbarul crucii revin pierdute zări.
Senină pace, miere a zilei care moare,
Înmărmurind, pe munte și-n mine singur schit,
Voi carceri în focul săgeților de soare,
Tu, inimă străpunsă de fierul fericit.