Ascultător? Obraznic? Or prost?

Jump to navigation Jump to search
←← Iar bobârnac internațional Ascultător? Obraznic? Or prost?
de Ion Luca Caragiale
Raționament junimist →→
Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 240, 25 noiembrie/7 decembrie, p. 1. Nesemnat.


Multe gogoși a debitat d. P. P. Carp, șeful junimiștilor, în decursul carierii sale politice, începînd cu „pacificarea Europei” și isprăvind cu proorocirile sale de la Orfeu, privi­toare la alianța lui Dumnezeu cu partidul liberal, care alianță „are să se rupă în curînd, fiindcă Dumnezeu n-a dat liberalilor atîta minte cît i-a dat d-sale”.

Între aceste multe a nemerit și una în adevăr bună. În­tr-un moment de inspirație obiectivă, șeful grupului, a spus că pentru a fi cineva junimist trebuie să fie mai întîi obraz­nic, prost și ascultător.

Și de aceea, se vede, Constituționalul, cu o zi înainte de alegerea colegiului întîi de Senat, a ascultat de nemăr­ginita încredere a șefului în forțele partidului, și a declarat că așteaptă cu deplină siguranță alegerea colegiului I de Senat, fiindcă acest colegiu reprezintă mai bine decît cele­lalte avuția și inteligența țării. „Astfel, zicea ziarul juni­mist, primim cu voie bună verdictul acestor judecători”.

Noi, deși am declarat că ne importă egal verdictul tu­tulor colegiilor, nu ne putem opri a da importanță încre­derii ascultătorului Constițutionalul. Și astfel, în urma re­zultatului colegiului I de Senat, ne permitem a întreba pe acest organ: de care din cele trei atribute, declarate de șeful său ca absolut necesare pentru a fi cineva junimist (adică ascultător, obraznic și prost) a dat Constituționalul dovadă, declarînd că așteaptă cu toată siguranța verdictul dat de colegiul I de Senat?

Ce a fost mai mult Constituționalul din toate trei?