Apă beu!

Sari la navigare Sari la căutare
Apă beu!
de Sándor Petőfi
Traducere de Ștefan Octavian Iosif
Poezii alese, 1897.


Priviți la mine, oh, prietini,
Și vă cruciți de fapta mea:
La noi așa minune mare
Cam rar s-a mai putut vedea !
De-așa ceva
Mă mir și eu,
Dar adevărului mă-nchin:
Nu vin... ci apă beu,
Da, apă beu !

Mă întrebați, nu cumva oare
O grindină a dat prin vii,
Ori frigul a stricat recolta
Și viile-au rămas pustii ?
O, nu ! căci vin,
Pe cât știu eu,
A fost ăst an destul și bun.
Și totuși... apă beu,
Da, apă beu !

Ori mă învinuiți voi, poate
Că nu-s setos ? Aceasta-i grav !
Pe dracu ! Dimpotrivă, setea
Mă arde în gâtlej grozav.
Și chiar de vin
Setos sunt eu !
Și totuși... apă beu !
Pe Dumnezeul meu !

Dar ca să nu vă doară capul,
De-atâta ce vă minunați,
Vă lămuresc eu într-o clipă
Această taină. Ascultați:
E mânios
Crâșmarul meu,
Parale n-am, nici credit n-am...
De-aceea... apă beu,
De-aceea, zeu !

(Pesta, iulie 1844)