Anotimpul meu liric

 

De câte ori cerul ia chipul tău, stelele cad
ca lacrimile sau ca clipele orei...
Bolta își scutură ochii
peste apele, moina și geamul ferestrei,
iubirea mea o va trage mai adânc înspre aici.

Mă vor ploua apoi gândurile
ca un murmur ritualic de iubire,
căci lacrimile ard mistuind
restul de ulei din candela amintirilor.

Și ele vin de dincolo de departe
pe drumul cel știut,
dar rătăcesc într-un larg ocol
prin tine.

Această lucrare a fost eliberată în domeniul public de către deținătorul drepturilor de autor.