Amorul orb

Jump to navigation Jump to search
Amorul orb
de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel


Nu se cunosc, nici s-au văzut vreodată!...
Dar ambii sapă sumbre galerii,
Ca doi mineri înmormântați de vii
Ce-n întuneric, făr’ de lămpi, se cată.–

Atrași de-aceleași tainici simpatii,
Boltesc tuneluri lungi ca să răzbată,
Și solul sună, unde prind să bată,
De zvonul surdei lor telegrafii.–

Tot mai aproape se aud, și tot
Mai harnici sapă vesel să s-ajungă,
Și dup-atât ocol și cale lungă

Se întâlnesc deodată bot în bot
Sub bolta nupțială a cupolei...
Și iată, astfel se iubesc – sobolii! –