Adio mamei
Plecând spre câmpul luptei.
Rămâi cu bine, dragă mamă, azi eu mă rup de-al tău sân
Cu fruntea plină de mândrie, cu pieptul plin de mult senin.
Mă duc spre Dunărea bătrână cu frații mei să mă-ntâlnesc,
Și cu dușmanii țării mele, mâni pept în pept să mă lovesc.
Dă-mi bine-cuvântarea-ți, sfânto, ca să pornesc cu Dumnezeu
Acolo unde legea cere și unde zboară dorul meu. —
O, vin să te mai strâng o dată la pieptul meu cel iubitor...
Da, bună este provedința, dar, mut e mutul viitor.
Las’ ca să plec. A tale brațe mă frig și plânsul tău mă frige —
Nu face ca zadarnic țara în ajutoru-i să mă strige.
Adio, mama mea, adio... și speră-n bunul Dumnezeu,
Încununat și teafăr, poate, curând se-ntoarce fiul tău.
Iar de e scris să mor, atunci... să nu mă plângi, ci cu mândrie
Să-ți amintești de fiu-ți, care drept a pășit spre datorie.
Las’ ca să plec și zâmbitoare, cu drag mai caută la mine.
Rămâi cu bine, scumpă mamă, și iar să te găsesc cu bine!
Galați, 18 August 1877.