Adio la...

Adio la... de Iacob Negruzzi

Odată când plecam spre tine
     Mic orășel în vale-ascuns
De câte 'nchipuiri senine
     Voiosu-mi gând era pătruns,

În îndoială și dorință
     Perdut în visuri, eu pluteam
Și la porniri cu ce căință,
     La revedere îți spuneam!

O leagăn dulce de durere
     Mic orășel în văi retras
Azi nu-ți mai spun la revedere
     Străin etern tu mi-ai rămas

Și îndoială și dorință
     Acum ah! s-au prefăcut
Într-o prea singură știință
     C'etern să aflu n-aș fi vrut.

Adio dar oraș și casă
     Ce crud amorul mi-ați plătit
Și tu imagine frumoasă...
     Adio tot ce am iubit!