Adăpost

by Ana Conta-Kernbach

Calde doruri
Trec în stoluri
Spre neant singur etern!
Iar din jale
Se las pale
Și pe gând mi se deștern.

Stea, frumosul
Luminosul
Țel, s-a stins. O! n-ar fi fost! —
Cat în vrere
Mângâiere
Și în vise adăpost!