Acuma pe vecie ne leagă împreună
Acuma pe vecie ne leagă împreună
Viața, amintirea, un leagăn, un cămin;
În sufletele noastre nimic nu e străin:
Îngemănat-am inimi ca sunete pe-o strună.
Prin plopi cu frunza rară ne bate vis de lună,
Și poleind tot geamul fugare raze vin
Să-ți înflorească-n suflet un trandafir divin,
Ce floarea fericirii armonios adună.
Zadarnic razemi capul de mine, — ce credință
Curată porți în ochii ce-atâta am iubit! —
Căci azi privindu-ți fața întreaga mea ființă
Se mistuie în flăcări de dorul bayaderii
Și-n locul tău o vede cu sânul răzvrătit,
Cabrând, felină, trupul sub pintenul plăcerii.