6:17

Jump to navigation Jump to search
←← Prolog 6:17 de Gelu Vlașin
(Atac de panică)
6:45 →→


primește-mă
dimineața asta
cu ochiul împerecheat
primește-mă
în brațul moale
ca o nicovală de ciocolată
și
sărută-mă întâi
ca să nu mă vâneze leproșii
strânge-mi
părul alb
răsfirat printre
frunze
până dincolo
cu disperare
aaaaaaaaaaaah
cuvintele
în
mesageria vocală
privește-mă în oglinda
- umbră -
doar așa
vei știi cum aleargă
noaptea
să lumineze chipul
de stea căzătoare
când lumea
s-ar putea compune
din două silabe
tu
nu știi răs........punsul
care-mi scapă printre
degetele
unei nopți
(cu lună albastră și copaci de marmură neagră)