2 iulie 1904
Ștefane, Mărite Doamne, Bune Ștefan-Voievod,
Lasă cripta-ți și hodina, uite vine-al Tău norod...
Vin bătrâni, soții, vin mame, vin ostași cu mândre plete
Vitejie vin să soarbă și de slava-ți să se-mbete.
Vin, cununi de nemurire, sa-ți așeze pe mormânt
Și să ceară sfântă paza pentru sfântu-le pământ.
Craiule al Românimii, Mare Ștefan-Voievod,
Pavăză ocrotitoare dunăreanului norod,
Când șuvoiul barbariei pângărea întregi pământuri,
Tu în sufletul de mamă ai știut trezi avânturi
Și din cruce — singur sprijin! — simbolul nădăjduirii
Ne putuși face-nco-dată, semnul sfânt al mântuirii.
Scut de biruinț-al Cruci, Sfânt Ștefane-Voievod
Lasă-ți binecuvântarea pe-ncercatul tău norod.
Fă ca-n vremile de-a pururi dragostea să ne adune,
Fiii tăi de-același sânge, fiii tăi de-același nume.
Dă-ne mintea ta lumină, vitejia-ți paloș dă
Și iubirea Ta de Țară, flamură ne-nvinsă-o fă!