„D-a valma (Viața la mahala)” de Marion

Jump to navigation Jump to search

„D-a valma (Viața la mahala)” de Marion
de Ion Luca Caragiale
În Universul, 1899, 22 octombrie, la sfărșitul rubricii Notițe critice cu semnătura C., În Opere, IV, la Addenda, pag. 422


Sunt scriitori destui cari te fac să rîzi de operele lor; mai mari sunt aceia cari prin operele lor te fac să rîzi, și între aceștia, fără îndoială, este și Marion.

Neobosită imaginație și veselie gata totdeauna, bunătate de suflet și absolută lipsă de pretenție — iată darurile prețioase ale acestui scriitor popular, ale acestui talent remarcabil.

Scenele lui de mahala sunt demne de orice literatură europeană, și ori în ce limbă și-ar fi produs talentul, Marion ar fi fost un scriitor popular de treapta-ntîia.

Dacă Gion — criticul pretențios, care preferă cea mai sălcie serbezime a fondului pe lîngă cea mai suculentă concepțiune, cînd asta din urmă se prezintă fără, iar cea dintîia se prezintă cu impecabila formă externă — rămîne biruit în fața lui Marion, ce să mai zicem noi ceilalți, cari suntem mai puțin severi? ce să zică publicul, care mai la urmă vrea, citind, să se amuze?

Ei bine, minunata colecție D-a valma a lui Marion se tipărește astăzi în a doua ediție, și-mi fac o datorie și o plăcere a mă grăbi să o anunț numeroșilor cititori ai Universului.

La apariția ediției, voi căuta să fac o dare de seamă mai amănunțită.