‘Nainte!
Sus țara mea! Ia spada-n mână
Și spre război pășește.
Ca singură să-ți fii stăpână,
Te luptă vitejește.
În calea ta pe dușmani sfarmă,
Cetățile îi darmă;
‘Nainte mergi, ‘nainte!
Pe frunte lung și cu durere
Purtași semn de robie...
Arată iar a ta putere,
Vădește-a ta urgie;
Rușinea spală-ți de mulți ani
În sânge de dușmani.
‘Nainte mergi, ‘nainte!
Trufașe neamuri râd de tine,
De brațu-ți de aramă—
Arată-le că tot spre bine
Bun viitor te cheamă;
Și-nvingătoare când vei fi
Plecate te-or cinsti.
‘Nainte mergi, ‘nainte!
Aruncă-te în luptă cruntă
Cu-avânt și cu-nsetare,
Lovește tot ce te înfruntă
De la apus la soare;
Și ochiul tău cel plin de faimă
În piept păgân dea spaimă.
‘Nainte mergi, ‘nainte!
Dă cu credință luptei piept
Căci cerul te ajută;
Voinicilor cu cuget drept
Noroc el le-mprumută.
Pe cel ce poale și-ndrăznește
Izbândă-l răsplătește.
‘Nainte, dar ‘nainte!
22 Aug. 1877, Turnu-Măgurele.