Țara (Ion Pillat)
Când una după alta iubirile de tină
Și-or desfoia obrazul în somnul meu de veci,
Când trupurile calde de dor și de lumină
Din brațe mi s-or smulge lăsându-mi-le reci,
În marea părăsire din mine și din groapă,
Sub lacătele morții eu tot voi auzi
Un freamăt lin de frunză, un murmur lung de apă,
Tălăngi suind la munte ca și în vechea zi.
Răzlețe m-or ajunge ca și odinioară
Un drum în pacea serii cu plopii lui subțiri,
Sub sălciile boltite o streașină de moară.
Și munții de zăpadă în toamna cu rodiri.
O troiță uitată, un piersic plin de floare,
Un schit tăcut, poiana cu turmele de miei
Și pe câmpie taina apusului de soare,
Icoana țării mele din suflet nu mi-o iei.