Țiganiada/Cântecul a XI
Aspect
(Redirecționat de la Ţiganiada:Cântecul a XI)
- Janalău pe toți cu mintea-împacă
- Ș-în urmă după-a lui socoteală
- Cinstitul sobor cu tot să pleacă,
- Când Cucavel cu gloata să scoală
- Și năvălind pe sobor în pripă,
- Mână pe delegați în răsipă.
- Doamne la ce-mi dăduși minte bună
- Ș-inimă de milă sâmțitoare,
- Deacă nu mi-ai dat cu ceste-împreună
- Și putere-în mâni izbânditoare,
- Să pedepsesc pe toți cei ce-înșală
- Ș-asupresc oamenii fără sfială!...
- Când văd omenirea ticăloasă,
- Cu totul oarbă și-întunecată,
- După mii și mii de-ani abia scoasă
- Din pruncie, în vrăji afundată,
- Plâng cu lacreme necontenite,
- Cum plângeai oarecând, Eraclite![1]
- Când omul pe om strică ș-ucide
- Făr' nice-un folos sau trebuință,
- Ba muncindu-l încă-în față-i râde,
- Când însuș' hulește-a sa ființă,
- Ce nu fac celelalte jivine,
- A fire-om atuncea mi-e rușine!
- Săracă omenire-obidată!
- Nu-ți ajunge că vreme puțină
- De-a viețui în lume ț-e dată,
- Ș-acuș' iară te-întorci în țărână,
- Nu-ți ajung destul să pătimești
- Slăbiciunile tale firești?
- Dar' tu ți-otrăvești încă ș-acele
- Puține zile ce din viață
- Îți rămân fericite ș-a tele,
- Dându-te patimilor în brață,
- Care nu-ți aduc bine ș-odihnă,
- Ci tot rău, năcazuri și netâhnă.[2]
- Muritoriul pentru bogătate
- Plutește pre mări primejdioase,
- Mărgele și pietrii nestămate
- Căutând, sau de mari elefanți oase:
- După-atâta-în urmă sbuciumare,
- Cade hrană peștilor de mare!
- Apucându-l poftă de domnie,
- Să luptă-în gânduri zioa și noapte,
- Dar' fiindcă sau n-are tărie,
- Sau proiecturile nu i-s coapte,
- Cu capu-în urmă vina-ș' plătește,
- Vița toată-i piere mișelește.
- Iar' care-ajunge la-întiețime,
- Despòt și tiran fără milă
- Să face-asuprind biata mulțime.
- Atunci lege-i putința cu sâlă,
- Voia lui e poftă desfrânată,
- Iar' porunca crudă, neîndurată.[3]
- Puind el tot dreptul în putere,
- Face pe cel mai slab să-i slujască
- Despoindu-l cu sâla de-avere,
- Apoi cu îndrăzneală tâlhărească
- Robește țări, arde orașe, sate,
- Și pe unde merge strică toate.
- Fii de la părinți ia-în tărie,
- Armându-i asupra lor ș-a toată
- Patria, din deșartă mândrie,
- Cu oaste la război învățată,
- Face-asupra tuturor năvală;
- De sânge-omenesc nu să mai spală.
- Un tinăr Machidonean să scoală
- Și júnghie-o jumătate de lume.
- Pentru ce? Pentru deșartă fală
- Vrând a dobândi slavă și nume!...
- Pentru triumf a Romii cetate
- Junghie ceaialaltă jumătate;[4]
- Un Cinghișhán, un Tamerlán face[5]
- Tot aceaiaș, din altă pricină,
- Adecă sânge-a vărsa le place
- De-alt neam, ce-altor dumneziei să-închină!...
- Iar' spaniolii pentru bolovani
- Cu aur, taie pe mexicani.
- Un arap cu sabia-într-o mână
- Cu Alcoránul în ceaialaltă,
- Taie pe toți ș-apasă-în țărână
- Ce nu cinstesc luna-îngiumătată
- Nu-i primesc visurile și care
- Nu-și taie împrejur mădulare!...
- Și cestor slăviți tâlhari putință
- Tu le dăduși, oame ticăloase!
- Tu le-împrumutași ajutorință
- Spre fapturi atâta nemiloase,
- Spre-a fraților tăi crudă junghiare!
- Dar încă-aceasta puținu-ți pare.[6]
- Ci ca să-ți covârșești răutate,
- Scornești noao legi, faci dumnezei
- Împrotiva ceii-adevărate
- Dumnezeiri! Pui noi arhierei,
- Noao beserici și-închinăciuni,
- Toate-a dreptii minți îngânăciuni.
- Înveți dogme, care nice-o minte
- Le cuprinde,-obiceaiuri afară
- De fire și crezământuri sfinte,
- Însă nice-o știință-adevară,
- Nice-o precepere și sâmțire
- Potrivită cu omeneasca fire.
- Tu-înveți pe om ca el să nu vază
- Când vede, să nu știe când știe,
- Iar' cându-i de-a crede, să nu crează,
- Zâcându-i că mintea-i nebunie,
- Sâmțirea-i patimă rușinată,
- Firea-i totdeuna necurată.[7]
- Iar' când apoi, în tovărășie,
- Un de-acești a descuvânta-începe,
- Vai de cel care vede și știe,
- Vai de care zice că precepe,
- De trei ori vai de cei ce grăiesc
- Că mintea-i dar dumnezeiesc.
- Căci numa muftea din Coran vede,
- Precepe și știe!... Celorlalți
- Numa cât li să cuvine-a crede!...
- Aceștea sunt oamenii cei nalți
- Ce roagă pre Dumnezeu întrună
- Ca să ierte gloata cea nebună.
- Temându-să ca nu cumva-odată
- Să li să vedească-înșălăciune,
- Izgonesc întii mintea curată
- Și pre toți care să țin de minte,
- Ba cu sabie și foc aleargă,
- Besericele ei să le spargă.[8]
- Dar' iacă vin ș-alții de-împrotivă,
- Cu altă credință ș-altă lege,
- Carea-i mai slută și mai ponivă,
- Dar' fiindcă nime n-o-înțălege,
- Pentr-acea dobândește priință
- Și-i zic adevărată credință.
- Încă-apoi lege din lege naște,
- Credință din credință purcede,
- Păn-în urmă nu să mai cunoaște
- Ce-i de-a ținea și ce-i de-a mai crede.
- Pártnicii să hulesc, să defaimă,
- Să luptă, să gonesc și să sfarmă.
- Jidovul pe toți goi-urgisește
- Și, de-ar putea i-ar strânge cu totul,
- Ca pe filisteni, că socotește
- Că așa-i porunci Savaótul!...
- Pe musulmani Coranul învață
- A lipsi pe ghiauri de viață.[9]
- Creștinul pe necredincioși încă
- Ardea, cum incviziția sfântă
- Îi arde-acum. Toți vor ca să vincă
- Ducând pe cei ce nu cred, la țântă,
- Nu cu dovezi încredințătoare,
- Ci cu măciuca și cu topoare.
- Toți acește să mustră-între sine
- A cui lege este-adevărată;
- Fieșcare zice că-a sa vine
- Însuș' de la Dumnezeu curată!
- Toți cu tine, prea sfântă ființă!...
- Vor să-și îndrepteze-a lor credință!...
- Într-aceasta ierofanții strigă:
- „Dați lui Dumnezeu ce-aveți, din toate;
- Plăcută jârtfă să i să facă
- Purure pentru-a voastre păcate".
- Ceia dau, ceștea iau, blagoslovesc
- Și la toți raiul făgăduiesc.[10]
- Așa, ce-au rămas de răpitoare
- Mânile autocráților, apucă
- Ierofantul, iar' voi cu pungi ușoare
- Rămâneți, ca ș-o deșartă nucă,
- O, buni credincioși, mângăitoriu
- De toate,-având raiul viitoriu.
- Cu adevărat bună răsplată!
- Că cine nu ș-ar da toată-avere
- Pentru cea grădină desfătată?
- De-ar fi cu putință a o cere
- Ș-a o dobândi cu bani sau doară
- Cu mai scumpe decât bani odoară!...[11]
- Însă-ajungă-atâtă, pentru că toate
- Tainele-a spune nu să cuvine,
- Tocma să fie ș-adevărate,
- Când oamenii nu primesc de bine!...
- Drept aceasta, musă, lasă-aceste
- Și spune-a țiganilor poveste.
- Cum a doao zi, la răsărite,
- S-iviră-a soarelui călăuze,
- Albele zori în haine-aurite,
- Lin zâmbind cu rumeoare buze,
- Îndată deputáția toată
- Fu la marele sfat adunată.
- Toți aștepta cu nesuferință
- După-a lui Janalău socoteală,
- Căci Slobozan cânta biruință,
- Când bunul Janalău să scoală
- Și stând adunării denainte
- Cu ceste-începe-a ura cuvinte:
- „Măcar că eu, bărbați aleși! doară
- Nu sunt harnic a mă băga-în price
- Cu cei ce-înainte cuvântară,
- Totuș', fiind că suntem aice
- Adunați pentru deobștele bine,
- A spune ce socotesc să cuvine.[12]
- Spre-aceasta, datorie-îndoită
- Mă leagă:-una, căci însăș' din fire
- Suntem ținuți cu neviclenită
- Inimă să dăm noi sfătuire
- Fieșcui și, după cunoștință,
- Să grăim totdeuna-adeverință,
- Iar' alta, că cei ce m-au trimis
- La cest sobor și sfat depreună,
- Chiar m-au îndatorit și mi-au zis
- Să dau sfat după știință bună,
- Spre binele deobște-a tuturor,
- Iar' nu după pofta-unór și-altor.
- Deci dară vrând eu să vă arăt
- Socotința mea chiar curată,
- Zic întii cum că nu mă-încumet
- Nici să laud, nici să defaim îndată
- Și cu rupta nice-o stăpânie,
- Ori cu ce feliu de nume să fie.[13]
- Ori unul pe norod să stăpânească,
- Ori câțva, ori cu toți pre sine,
- Cumpenind cu filosoficească
- Minte tot lucru cum să cuvine,
- Ne vom dovedi că fieșcare
- Chip dintr-este folosul său are.
- Și de la-împrejurări fieșcare
- Poate să capete schimosală,
- Apucând lăturișă cărare
- De la scoposul și-întia tocmeală;
- Deci nu să poate zice nici ună,
- Din sine sângur, nici rea, nici bună,
- Precum nici poate să să zică
- Că din firea sa-i rea ună ș-alta,
- Căci o pricină pe toate strică
- Și pe toate direge-o unealtă,
- Adecă-obiceaiurile bune
- Sau rele, direg pe-alte, strică pe-une.[14]
- Un popor blând, spre-îmbunătățite
- Năravuri învățat din pruncie,
- Măcar supt ce legi învolnicite,
- Măcar supt ce slobodă domnie,
- Totdeuna va fi bun și drept,
- Tocma să n-aibă rând înțălept.
- Iară mulțimea-întru rău dedată,
- De-ar avea măcar ce lege sfântă,
- Prin sângură lege niceodată
- Nu să va-îndrepta. Deci nice-o smântă
- Să vede-a zăcea-în forma de-afară
- A vreunii stăpâniri de țară.
- Cu-un cuvânt, eu socotesc că toate
- Formele de domnii cunoscute,
- Pot fi bune și neasămănate
- Într-un popor bun și cu vărtute:
- Și iarăș' pot fi nesăvârșite
- La noroadele nenărăvite.[15]
- Dintru cele zise acum urmează
- Cum că-a unui dătătoriu de lege
- Mai întia sâlință și pază
- Este-obiceaiurile-a direge
- Ș-a plăzmui cetățeni întregi,
- Decât a da multe mândre legi.
- Acest temeiu puind el poate
- S-așeze-ori ce chip de stăpânire,
- Și care din toate lui îi place,
- Numa s-aibă totdeuna privire
- La împrejurări, la loc și la climă,
- La firea poporului și la shimă.
- Aceste eu vă zic nainte,
- Ca-întru-alegerea de stăpânire,
- Cumva doar' să nu vă desmânte
- Sau să vă-adămănească-o numire
- A unii sau altii forme care
- Ar plăcea la partea cea mai mare.[16]
- Deci eu nu voi lăuda nici una,
- Nici voi defăima pe oarecare,
- Ci mă voi sili s-arăt buna
- Și reaua parte sau lipsa ce-are
- Fieșcare stăpânie-în sine,
- Ca să puteți alege mai bine.
- Deacă vom lua la socoteală
- Cum că toți oamenii de la fire
- Să nasc într-un chip, prin o tocmeală,
- Nice s-află-între dânșii-osăbire,
- Vom afla că-asemenea dreptate
- Trebue s-aibă toți în cetate.
- Nici poate unul ș-altul zice
- Cătră cei deopotrivă șie:
- „Eu-s mai mare din toți aice!"
- Căci împrotivă-i să scoală-o mie
- Și-i arată, prin dovadă tare,
- Că el ca ș-alții numai un cap are.[17]
- Drept ce dar unul să ne stăpânească,
- Sau doi, sau câțva? Din ce pricìnă?
- Tocma s-aibă ei minte-îngerească
- Și cu toată-înțălepciunea plină!
- Eu, de voie bună, nu mi-oi pune
- Jugul în grumazi, vă spun ș-oi spune!
- Cel mai înțălept încă rămâne
- În urmă-om pătimaș ca și noi:
- Și deacă-i vom da bici să ne mâne
- Încătro va vrea, ca pe nește boi,
- Mai pe-urmă el a mâna să-învață
- Și-uită de-a trăgătorilor greață.
- După-a sa slobodă volnicie
- Încarcă carul preste măsură,
- Mână boii pe deal, pe câmpie,
- Și-i sâlește la greauă trăsură
- Peste râpe, țipișuri și coaste,
- Pănă când îi duce la prăpaste.[18]
- Drept aceasta, ori sângura lege,
- Ori nime-altul să ne stăpânească.
- Căpetenia cetății-întrege
- Legea să fie!... să ne domnească!...
- Asta să ne fie fundământ
- La cest a nostru așezământ.
- Întii dară legi bune și drepte
- S-izvodim în țigăneasca țară,
- Fețe apoi s-alegem înțălepte,
- Cunoscuți despre vărtute rară,
- Ce cu purtare-întreagă, vitează,
- Să privească spre-a legilor pază.
- Însă ca nice-o dregătorie
- Să fie purure trăitoare,
- Că-aceasta-i un feliu de despoție,
- Și persoanele poruncitoare,
- Prin lungă vreme, să-învolnicesc,
- Legile frâng sau le schimosesc;[19]
- De unde-apoi drum larg să deschide
- La mult amarnica despoție,
- Dregătorii să mută-în omide
- Care rod cu multă lăcomie
- Frunza pomului cetățenesc,
- Ba păn' la rădăcină-l mistuiesc.
- Iar' când după supusul temeiu
- Organisìtă va fi cetatea,
- Atuncea de la cel mai înteiu
- Pănă la cel mai mic, autoritatea
- Privată ca și nimic rămâne
- Și este numai de-azi pănă mâne.
- Căci prin alegerea deobște să fac
- Toți dregătorii și păn' la vreme
- Hotărâtă,-apoi iară să desfac
- Prin sfatul deobște, nici-este-a să teme
- Ca-în acel scurt soroc să să strice
- Și preste-alții ei să să rădice.[20]
- Pricina este că știu ei bine
- Cum că trecând vremea hotărâtă
- De un an, doi sau trii, iară vine
- Deobște-alegerea, ș-într-o clipită
- Să prefac din poruncitori
- Însâși apoi în ascultători.
- Deci vă sfătuiesc ca stăpânia
- Ce-aveți să-așezați, ca dintru toate
- Să puneți în frunte monarhia,
- Însă-în hotară foarte strâmtate
- Și numa la vreme de trebuință,
- Când să nu fie-altă mântuință.
- Adecă la vreo răscoală-în țară,
- Unde trebuiește-ajutoriu iute,
- Sau vreo grea năvală din afară,
- Unde sfat cu rândueli tăcute
- Și grabnice la lucrarea-a pune
- Cere-a statului înțălepciune.[21]
- Întru-alte, după legi așezate
- Norodul are să stăpânească
- Prin persoane-alese, delegate,
- Care n-au alta numa să păzască
- Ca legile-odată hotărâte,
- Cu de-amărunt să fie păzite".
- Aceste și mai multe-învățatul
- Janalău atuncia grăia, dară
- În ce-au stătut mai încolo sfatul
- Lui, care ținu-într-o zi de vară
- Întreagă (precum cronica zice),
- Eu nu pot să vi-l spun aice,
- Că vă-ar scăpa doară și răbdarea
- Ascultând o materie seacă
- Ca-aceasta, iar' atunci adunarea
- Țigănească nu putea să treacă
- Cu vederea cea voroavă lungă,
- Voind la scoposul său s-ajungă.
- Drept acea pe scurt nescare-oi spune
- Lucruri minunate ce mai zise
- Janalău atunci (de nu-s minciune!),
- Însă nu cred, căci le găsii scrise
- În cea hârțoagă sus pomenită,
- De Janalău însul iscălită.
- Într-alte ce sfătuiea cu multe
- Dovezi el, era cea mai de frunte
- Ca de lege tot omul s-asculte,
- Și, de-ar fi porunci cât de mărunte,
- Călcarea lor să să pedepsască
- Greu, nimărui să nu să dăruiască.
- Apoi dregătoriile-în țară
- Să fie-așezate fără plată,
- Și ca pe rând această povară
- Cetățenii să poarte,-în ce dată
- Ales fiind, nu s-ar dovedire
- Nevrednic, de rea viețuire.
- Oaste să nu fie stătătoare,
- Nice din venitul țării plătită,
- Dar' cetățanul fieștecare
- Să slujască fără nice-o mită,
- Ori în arme, ori precum va cere
- Al țării folos ș-a lui putere.
- Iar' după ce fârși Janalău,
- Nimene după dânsul vru să-ureze,
- Ci toți își dederă votul său
- Într-acel chip lucru să așeze
- Și cu cea formă de stăpânie,
- Precum Janalău mai bine știe.
- Spre-aceasta-aleasără-o comìssie,
- Din cei mai procopsiți cărturari,
- Știuți în lucru de politie,
- Cari pe atuncea nu era rari;
- Mai vârtos fiind și de cei care
- Cetisă și pe Platon cel mare.
- După ce mult capete-și bătură
- Și minții îș' frânsără-acești aleși,
- În urmă-un mare fără măsură
- Așezământ alcătuiră-și,
- Ce păn' astezi la noi, țigănește
- Anti-barorea să numește.
- Din care va vedea fieștine
- Că țiganii din toate știute
- Forme de chivernisiri streine,
- N-au așezat vruna, ci din tute
- Luând cel mai bun și de folos,
- Toate cele-întoarsără pe dos.
- Adecă puseră să nu fie
- Stăpânia lor nici monarhică,
- Nici orice feliu de-aristocrație,
- Dar' nici cu totul democratică,
- Ci demo-aristo-monarhicească
- Să fie ș-așa să să numească.[22]
- Era toate-înțălepte și bune
- Rândueli, după-a lor socotință;
- Ș-acum sfătuiea pe cine-ar pune
- Plinitoriu ceștii deobște voință,
- Care toate să chivernisască
- După-astă lege-anti-barorească.
- Dar' când era sfatul cel mai mare,
- Iacă toți lăieții și goleții,
- Cu măciuci înarmați și topoare,
- Ba iacă și ciurarii sumeți
- Împresurară cinstitul sobor;
- Cucavél era povață lor.
- Ieșind el din cei mulți înainte,
- Așa strigă cu vorba-îndrăzneață:
- „Voi gândiți că numa voi minte
- Întreagă-aveți și gură vorbeață,
- De-a vă sfătui cum să cuvine
- Pentru deobștele a nostru bine![23]
- Noi vom să știm și să fim de față
- La toate și poftim ca să hie
- La sfat și ceata noastră goleață,
- Cum și haialaltă țigănie,
- Iară toate ce voi ați așezat
- Nu să primesc dintr-a nostru sfat.
- Nește mișei învățați din carte,
- Cu cuvinte-adânce, neînțălese,
- Vor s-arunce preste noi o soarte
- Și supt greu jug doară să ne-apese;
- Dar' nu!... Noi nu suferim odată
- Cu capul, noi ceaialaltă gloată!...
- Mâne dimineață ne vom strânge
- Cu toții la sfatul depreună,
- Apoi să să-aleagă cine-a-învinge
- Ș-a cui va fi părerea mai bună;
- Iar' ca să să strice-ahăst sobor
- Este voia noastră-a tuturor."
- Cât Cucavel estea cu-îndrăzneală
- Zisă,-îndată cea mai mare parte
- Din săborul precinstit să scoală
- (Căci acum să-întărâtasă foarte
- Și pe dânsul năvălea pornită,
- Ca și droaia de câni zâdărâtă.)
- Iacătă-ț acum beleaua gata,
- Că și despre-a lui Cucavel parte
- Era mai toată țigana ploată,
- Ș-acum striga să deie pe moarte
- Zicând: „Zios cu soborul mișel!
- Noi încă suntem cu Cucavel!..."
- Totuș într-acea zi, precum scrie
- Cronica, nu să tâmplă nimica,
- Pentru că-înțăleapta bătrânie,
- Mai cu vorba bună, mai cu frica,
- Știu potoli vrajba-ațâțată
- Lăudând a gloatei judecată.[24]
- Toată zioa-în sfadă și gâlceavă
- Trecu; soborul cinstit să sparsă
- Și birui gloata făr' ispravă!...
- A doaoălea zi, după ce-întoarsă
- Vremea hotărâtă de sfat iară,
- Toate cetele-atunci s-adunară.
- Aceasta era zioa-întru care
- Trebuiea cu temeiu să să facă
- În țigănia noastră-așezare,
- Carea fieștecărui să placă.
- Și-într-acel chip să să-așeze
- Ca pe nimene să-îngreuneze.
- Tot omul era plin de-așteptare,
- Ș-afundat în adâncă tăcere,
- Când Tandaler înainte sare
- Și grăiește strigând cu putere
- Ca să-l poată-auzi-împrejur toate
- Gloatele țigănești adunate:[25]
- „Dară pănă când veți tăcea voi încă?
- Când veți căuta și dă-a voastră trabă?
- Au doară nu știți unde vă mâncă?
- Așa Tandaler pă voi întreabă!
- Deacă-aveți a face-o rânduială,
- Faceț-o-îndată, fără pestală!
- Iar' deacă nu vreți și poftiți doară
- A fi cum ați fost cum v-i data,
- Să știți că doară-încă-în hastă sară,
- Eu cu toți cetașii mei sunt gata
- A mă duce dă la voi oriunde
- Ș-ori încătro vom putea pătrunde.
- Ce ne trebuie noao sfat mult?
- Știți că vorba multă-i sărăcie;
- Eu aici nu voi s-ascult,
- Făr' numa decât o stăpânie
- S-așezăm cu bună rânduială
- După-a tuturor deobște-învoială.[26]
- Mai întii să-începem de la frunte,
- Că-apoi lesne om vini și la coadă,
- Cum și la toate hele mărunte!...
- Mai nainte-adecă, fără sfadă,
- S-alegem un vodă-în țigănie,
- Apoi un divan și boierie.
- De-aci-încolo lesne-apoi s-or face
- Toate helelalte vrednicii;
- Așa vă sfătuiesc, așa-mi place!
- Eu carte nu știu, nici istorii,
- Ci vă sfătuiesc păcum socot
- Ș-ahăst chip este sfatul mieu tot!"
- Tandaler fârșind aici zisul,
- Toți dederă sămn de bucurie,
- Iară Drăghici abia-ș ținu râsul
- Și grăi: „O, dragi feților! mie
- (Drept vă spun că) nu-mi intră în cap
- Un gând așa străin și sureap.[27]
- Deie Dumnezeu să hie bune
- Toate ce-au zis Tandaler aice:
- Eu împrotivă nu mă voi pune,
- Numa cât v-am zis, vă zic, oi zice
- Totdăuna: luați sama bine,
- Ca nu cumva dracu să vă-îngâne!
- Eu nu pociu nicecacum a crede
- Că-au rămas țara dă tot pustie!...
- Cine dar' slobozie vă dede
- Să vă rădicați voi o domnie,
- Stăpânind încă Vlad vodă-în țară?
- Doar' gândiți lui a vă pune-în poară?
- Cine-auzi sau văzu vreodată
- Un vodă sau boieriu dă țigan?
- Vița noastră proastă, neînvățată,
- Cum va ședea sfătuind la divan?
- Gândiți voi că-a domni țara-întreagă
- Ar hi doar' numa lucru dă șagă?[28]
- Apoi câți din voi înțăleg carte?
- Cum dară veți face judecate?
- Iar' care dintre voi va să poarte
- Domnia și caftanul în spate,
- Caută să fie dă mare viță,
- Născut din doamnă sau domniță.
- Dar' și câți suntéți voi împreună
- Ca să puteți apărare-o țară?
- De vreo trii, patru mii o mână!...
- Pentru că-ați biruit în ha sară.
- Nu gândiți cu mintea ha nebună
- Că-așa să va tâmpla totdăună!
- O sută numa dân călărașii
- Lui Vlad asupra voastră să vie,
- Unde-s a lui Tandaler ostașii
- Atunci, hăi slăbiți dă vitejie?
- Dăci nu, feții miei, nu vă-amegească
- Ahastă-îndemnare dimonească...[29]
- Noao nimic alta nu ne rămâne
- Făr' să ne chivernisim în pace,
- Grijindu-ne de-astăzi pănă mâne
- Să nu-înfomeze gura mâncace,
- Lăsând domnia ș-arme cumplite
- Neamurilor celor neodihnite.
- Trecând a războiului fortună
- Apoi, și-întorcând iar' pace-în țară,
- Și noi vom întoarce-în strânște bună,
- La dăruite noao hotară;
- Acolo rând bun apoi om face,
- Cu voia domnii, cum ne place.
- Apoi hie cum ursitorile hirul
- Vieții torcând au zis din gură,
- Căci, dă-ar umbla cât, oamenii șirul
- Întâmplărilor din ursitură
- Nu vor putea să-l schimbe, să-l mute,
- Nici cu mintea lor, nici cu vărtute!..."[30]
- Drăghiciu tăcu: iar cu nerăbdare
- Împrotivă-i Goleman să scoală
- Și zice:-„O, Drăghiciu! Vorba ta n-are
- Nici un haz și e dă minte goală.
- Dă când te cunosc, tot prorocește
- Grăiești, dar nici una ți să lovește.
- Dacă nu poți tu fără cârteală
- Sfatul bun ascultă, mergi acasă
- Ș'ochii róși dă urdori-ți spală,
- Să vezi mai curat!... Dar ce ne pasă,
- (Grăi-întorcându-să spre-adunare),
- Când cu noi e partea cea mai mare!"
- Atunci toți strigară: „Craiu și țară!..."
- Drăghici întorcându-le călchie:
- „De-ați avea mămăligă cu zară
- Destulă!..." răspunsă cu mănie,
- Apoi să dusă din adunare,
- Mâhnit de cele vorbe sprințare.
- Iar' Goleman tot ca mainte
- Văzând că vorba lui la toți place,
- Acum de mândru nu să mai sâmte
- Și pănă toată mulțimea tace,
- El de iznoavă să-îmbărbătește
- Ș-acest chip despută și grăiește:
- „Adevărat că-a râdere-mi vine
- Când aud că-a stăpâni-într-o țară
- Este lucru greu! Din ce pricine?
- Au doară pentru că-i o povară
- Carea să n-o poată sprijinire
- Slaba noastră țigănească fire?
- Spùneți-m, rogu-vă, ce greutate
- Are-un vodă? Eu voi desvolbi-o:
- Doarme ca noi, pă dungă, pă spate,
- Sau cum vra, păn' ce să face zio;
- Apoi sculându-să bea și mâncă
- Sau îș' razămă capul în brâncă.[31]
- Apoi jalbe și cereri ascultă
- Și le hotărăște cum precepe,
- Făr' a-ș' mai frânge capul cu multă
- Învățătură, ce nice-i închepe
- Lui în mintea ha domnească dă-alte
- Griji mai trebuincioase și nalte,
- Precum sunt cifèrturi și împlinele
- Ș-alte-a domnii venituri grase.
- Iacătă-vă-a lui mai toate hele
- Ostăneli și greutăți povăroase;
- Într-altele-apoi, cum socotește
- Ș-îi vine-în minte,-așa poruncește.
- Ș-ahasta-o zice Drăghiciu povară!
- Dar' eu vă zic că-a scobire-o covată
- Este-o meșterie mult mai rară
- Și mult mai grea, decât în polată
- Șezând la divan a porunci: „Eu
- (Cutare), din mila lui Dumnezeu,[32]
- Poruncesc aceasta cu tărie!..."
- Și cum știți voi însăți celelalte.
- Iar' în cât e pentru boierie,
- Ei încă șed în pălaturi nalte
- Toată zioa cu ciubuc în gură
- Ș-a vorbi câteodată să-îndură."
- „Bine zici, Dumnezeu să te custe
- Golemane (strigă din mulțime
- Gogul)! Ba sunt ca nește lăcuste
- Ce mâncă-a pământului grăsime.
- Trăind în volnicie și sâlă,
- Jupesc toată țara fără milă."
- Nu mai putu răbda Corcodel
- Voroava Gogului crâmpițată.
- „Dar ce mai tocorosește-ahăl
- (Zise), tocma ca moara stricată?
- Lăsați cumu-s pă boieri să hie;
- Ce vă pasă dă-a lor volnicie?[33]
- Că voi nu vă-ați adunat aice,
- Să vărsați din gură vorbe goale,
- Și puneți unul altui price?
- Ajunge-un băț la un car dă oale![34]
- Încépeți odată-a lucra ș-a face
- Ca să stăpânim țara cu pace!...
- Însă toate ca toate, dar' una
- Este care voi cu mintea toată
- Nu veți putea-o face cu buna:
- Ca patriarci și vlădici odată
- Sau și metropoliți dă moșie
- Și bieții noștri țigani să fie;
- Precum și preoți, ca țigănește
- Să ne boteze, paști să ne facă;
- Sau călugări de carne și pește
- Nu mâncă nice pot să petreacă
- Cu femei, ci-având spre lume greață,
- În mănăstiri duc a lor viață.[35]
- Fraților, ahasta pare mie
- Că nici unul dintre noi va face,
- Ca lăsându-și iubita soție
- Și cu toate ce pe lume-i place,
- În chilie dă viu să să-îngroape
- Sau în vreo pustie prin vârtoape.
- Vlădici mai lesne s-or afla doară
- Și dintre noi, pentru că vlădica,
- Măcar nici însul nu să însoară,
- Totuși nu-i zice nime nimică
- Cându-și ține-o soáră sau nepoată,
- Ba și când să-înfruptă câteodată.
- Dă preoți nu-i grijă, că-au preutese,
- S-oaspătă la botez și la nunte,
- La zaifături, cumândări și mese,
- Și purure șezând ei la frunte,
- Blagoslovesc vinul și mâncare
- Luându-și tot partea ha mai mare.[36]
- Dăci vrând a face-un lucru dă trabă,
- Să lăpădăm altă nebunie:
- Popi să ne-alegem cât mai dăgrabă,
- Ca să ne-ajute la cununie;
- Iar dă vlădici și călugări pare
- Că n-ar hi trăbuință pre mare."
- Bun Corcodel era să mai zică,
- Când îmbulzându-să Ciuciu-în gloată
- Strígă și mâna dreaptă rădică:
- „Dar ce fleacuri voi zioa toată
- Veți grăi, făr' capet ș-început!
- Bine era dă ați hi tăcut.
- Și tu Corcodele,-ar hi mai bine
- Să mai taci odată, să grăiască
- Alții mai cu minte dăcât tine.
- Dară dă rasa călugărească,
- Dă vlădici și popă cu preuteasă,
- Noao țiganilor ce ne pasă?[37]
- Bine că scăpăm de-o mâncătură,
- Dumnezeu dă ei să ne ferească!
- Numa la părale și prescură
- Ahăst feliu dă oameni acum cască;
- Cu o mână te blagoslovesc,
- Cu alta dă-averi te jecuiesc.
- Dă să naște-un copil, nu-l botează
- Fără plată, dă vra să să-însoare
- Cineva, ei nu-l cununează,
- Nici vor să-l îngroape, dacă moare,
- Pănă nu-și iau plata rânduită
- Pentru sfântul dar, sfânta mită.
- Dăci, ori nice-un popă,-ori fără plată
- Să hie la noi, dacă vă place."
- „Dăh, mai înceată și tu vrodată
- (Strigă Goleman) și ne dă pace
- Cu sfaturile tale necoapte,
- Că-așa n-om fârși pănă la noapte.[38]
- Bărbați buni, ian să luăm sama
- Dă hele ce-s mai dă trebuință
- Îm pare că-întii dă toate cheamă
- Pe-a voastră-înțăleaptă socotință
- Alegerea vreunui vodă harnic,
- Unui ban, vel spătariu și păharnic,
- Unui stolnic și visternic mare,
- Apoi și hălor mai mici dă viță:
- Ispravnici, vătavi și dă hăi care
- Urmează, pănă la mica spiță
- Dă panțiri și plăiași! Asta-întie
- A voastra hotărâre să hie.
- Iar ca să vă duc mai lesne-în cale,
- Iacătă, voi să vă-întreb pe cine
- Vreți a pune pe scaunul moale
- Dă domnie și lui să să-închine
- Vra, ca ș-unui vodă, țigănia?
- Apoi, cui să cuvine bănia?"[39]
- FÂRȘIT
- ↑ Iarăș' un moral. Poetul să plânge că are inimă sânțitoare și n-are putere ca să pedepsească pe cei care asupresc pe oameni, apoi zice că neamul omenesc este foarte ticălos... fiindcă de atâte mii de ani de când trăiește pe pământ, încă n-au ieșit din pruncie și n-au venit la vârsta de bărbat, ci purure întru neputință și întunerec rămâne. Când privesc la aceasta (zice poetul), plâng întins, cum au plâns odinioară Eraclit! M. P.
- a) Spun istoricii că dedemult era doi filosofi ce avea fire de împrotivă unul altui; unul era Democrit care râdea de oameni și de lume, și deacă-l întreba cineva el răspundea că râde de nebuniile oamenilor; altul era Eraclit care întins plângea, și fiind întrebat pentru ce plânge, răspundea: pentru ticăloșia și patimile oamenilor. C. Erudițian.
- ↑ Poetul zice că omul e așa de ticălos, cât face lucruri care dobitoacele nu le fac. Apoi zice că omul în lume cu atâte slăbiciuni firești care neapărat îl încungiură, atâta este asuprit, cât puțină vreme îi rămâne de veselie; iar' el cu mintea neașezată, ș-acele puține ceasuri își otrăvește dându-să patimilor firești, râvnii și lăcomii. M. P.
- ↑ Unii (zice el) merg în țări departe pentru bogăție, și în urmă înecându-să în mări, rămân peștilor de hrană; pe alții apucă patima de domnie și în urmă, neputându-și săvârși proiecturile, pier cu toată familia sa. Erudițian.
- ↑ Iar' când ajung unii ca acești la domnie, atuncea să fac despoți și tirani și prădează țările împrejur. Iată (zice el) Alexandru împărat cu oastea sa junghie o jumătate de lume, și pentru adecă ca să-ș' facă nume de eroe; romanii junghiară ceaialaltă jumătate pentru slava deșartă a triumfului! M. P.
- a) Țtiut lucru este că nu fieștecare gheneral roman după izbânda asupra nepretenului putea să facă triumf: multe mii trebuiea mai întii să puie supt sabie pănă i să da slobozie a intra în Roma cu triumf. Erudițian.
- ↑ Cinghișhan au fost un puternic împărat a mongolilor care începând de la Hina au pustiit ș-au robit toată Asia pănă la India, iar Tamerlan sau
- Timurhan încă au fost aceloraș mongoli împărat, care așijdere toată Asia au povoit cu oștile sale. Filologos.
- ↑ Deci zice poetul că acești doi împărați tot aceaia făcea ce-au făcut Alexandru și romanii, însă din altă pricină, adecă că mongolii vrea pe toți să șteargă de pe fața pământului, care sunt de alt neam ș-altă lege. Așijdere și Mahomet făcu; iară ispánii (spaniolii) pentru nește pietrii cu aur, ucisără pe toți mexicanii. Și acestor tuturor mari tâlhari, tu, oame, deduși putere și ajutoriu ca să-ți junghie frații, strígă în urma poetul. M. P.
- ↑ Însă aceasta nu-i destul (zice el): tu, oame, iscodești dumnezei noi, ce sunt împrotiva adevăratului Dumnezeu; scornești noao credinți ce-s împrotiva minții ș-a firii omenești: înveți nește dogme ce nime nu le precepe, după care a tale deșerte învățături omul nu trebuie să vază ce vede, nice să știe, ce știe, ci numai aceaia ce i să spune.
- ↑ Tu, oame (zice) înveți că mintea-i nebunie, firea necurată și toate faptele minții adevărate cu sabie și foc gonești. M. P.
- ↑ Apoi spune poetul mai încolo cum oamenii își închipuiesc noao legi și credinți, cât mai pe urmă nu să precep înșii, și să hulesc unii pe alții, să dăfaimă, să strică. Jidovul pe toți ce-s de altă credință i-ar tăia de istov ca și pe filisteni, căci crede deșert că așa poruncește Dumnezeu. Turci încă n-au sfială, ș-ar ucide pe ghiauri (necredincioși) să poată, căci așa cetesc din Coranul său. M. P.
- ↑ Ba și noi, creștinii ardeam câteodată pe necredincioși, cum ard ș-astăzi spaniolii cu sfânta incviziție pe jidovi și pe alții! Într-acea, zice, preoții tuturor credințelor deșerte strigă cătră norod să deie lui Dumnezeu (adecă lor) și făgăduiesc raiul! M. P.
- ↑ Mare cu adevărat juruință, că cine nu ș-ar da toate pentru raiu! deacă s-ar putea cumpăra raiu cu bani... Ț-alte lucruri mai scumpe, cum sunt pietrile nestemate! M. P.
- a) Poetul moralisind oarecâtă vreme, zice cătră musă să lase aceste lucruri, fiindcă nu este bine a spune lucrurile, să fie cât de bune ș-adevărate, când oamenii nu le primesc. M. P.
- b) Adecă cum zisă Hs: nu aruncați mărgăritarul înaintea porcilor. Popa Mustrul din Puntureni.
- ↑ Deputáția, adecă toți deputații sau delegații depreună. Slobozan cânta biruință! Adecă Slobozan socotea că el cu voroava lui au biruit pe Baroreu. Janalău zice: măcar că eu doară nu sunt destoinic a mă împrotivi cu cuvântul celor ce oráră înaintea mea, dar fiindcă aici suntem adunați pentru binele de obște, trebuie a sfătui cum să cuvine. M. P.
- ↑ Încumet este cuvânt romănesc, pe une locuri acum învechit, și însemnează nu mă încred sau, cum zic ardelenii, nu mă bizuiesc. Filologos.
- ↑ Voroava lui Janalău merge într-acolo, că nu să poate cu totul nici lăuda, nici huli chipul vreunii stăpânii, adecă nici a monarhiei, nici a republicii sau democrații, căci firea norodului și împrejurărilor pot să facă și pe una și pe alta, bună sau rea, adecă obiceaiurile norodului la care să așază chipul de stăpânie. M. P.
- ↑ Sunt noroadele bune și blânde, cu năravuri îmbunătățite, atuncea la noroade ca aceste, poți da formă de stăpânie oricât de slobodă, adecă măcar să fie și democrația cu toată volnicia de norod, căci norodul totdeuna va rămânea întru hotarele cuviinții, având năravuri bune. Iară norodul spre rău învățat, neodihnit și stricat, la un norod ca acela, de ai face măcarce legi sfinte și măcarce chip de stăpânie strânsă să le dai, nu-i vei putea drege numa cu legile și pedepse. Zice adecă în urmă: la un norod bun, va fi bună și monarhia și democrația, dar la cel rău, și una ș-alta va fi rea. M. P.
- ↑ Acum vine Janalău la thema sa. Deci (zice) unul care va să așeze vreo stăpânie în norod, trebuie mai întii de toate să aducă întru norodul acela obiceaiuri bune, adecă (precum să vede a fi scoposul lui Janalău) să înceapă de la creșterea tinerilor, să rânduiască școale și învățători de norod care să îndrepteze spre fapte îmbunătățite pe oameni din pruncie. Acest temeiu pus, poate el apoi să așeze măcarce stăpânie, luând sama pururea și la firea norodului, firea locului, și după aceste chibzuind să așeze legile. M. P.
- ↑ Deci (zice Janalău) eu din sine nu voi lăuda nice pe o stăpânie, nice o voi defăima, ci numa voi arăta cele bune și rele, ce să află în stăpânia monarhicească și democratecească.
- ↑ Începe Janalău a desvolbi răul ce cuprinde în sine monarhia, și zice: oamenii toți câți sunt pe lume, să nasc asemene, nici firea din sineși îi osăbește la nașterea lor. Așa dară din fire toți sunt de potrivă și toți au aceleși drepturi: pentru aceasta (vorbind despre oameni, precum să află ei afară de soțietate așezată și stăpânie hotărâtă) nu poate zice unul cătră ceialalți: eu-s mai mare decât voi! căci totdeuna cei mai mulți îi dovedesc mai pe urmă că el numa un cap are, și unul nu poate să supue pre atâța. Pentru aceasta, zice Janalău, unul nu poate să stăpânească, dar nici mai mulți, de ar fi cât de înțălepți, căci și cei înțălepți în urmă sunt oameni pătimași și dacă li să dă putere în mână, prin lungă poruncire, în urmă poruncește după voia sa, uitându-și că-i greu a împlini toate poruncile ce nu sunt spre folosul de obște, ci numai spre a poruncitoriului. Acest poruncitoriu câteodată apoi să învață și a asupri pe supuși și pune norodul la prăpaste. M. P.
- ↑ Drept aceasta nime să nu stăpânească, fără numa legea; să hotărâm dar legi bune, după care să fim cârmuiți prin alese dintre noi persoane cinstite. Însă acele persoane să nu fie la dregătorii pănă la moartea lor, ci numa pănă la vreme hotărâtă, căci, zice el, dregătorii cei ce-s rânduiți pe toată viața lor, sunt un feliu de despoți. M. P.
- ↑ Acești feliu de dregători știind că ei vor fi deapururea pănă trăesc la acele vrednicii, luându-să de mână, sânguri mâncă veniturile de obște. Iară (zice Janalău) când dregătorii aleși din voia tuturor au să dregătorească numa păn' la o vreme hotărâtă de un an, doi sau trii, atunci nu-i de a să teme ca să să facă despoți, căci să tem că, deacă vor fi lăpădați din dregătorie, să nu să tragă la răspuns. M. P.
- a) Organisită va să zică rânduită. Vine acest cuvânt de la organ, care cuvânt să află și la Meneiul nostru; de-acolo s-au făcut organisesc, adecă bine împărțesc sau orânduiesc părțile. Așijdere, avtoritate va să zică vâlfă a celui mai mare sau mai bătrân. Filologos.
- ↑ Aici își deschide Janalău mintea mai chiar și zice că la stăpânia ce au să așeze țiganii este de trebuință, ca în frunte să fie un feliu de monarhie, însă cu foarte înguste hotară și numa la împrejurări afară de rând, când poftesc trebile țării ca curând să să facă toate cuviincioasele orândueli spre apărarea binelui de obște.
- a) Adecă, precum înțăleg eu, Janalău vra să fie dictatură, ca și cum era la romani când să ivea vreo primejdie și cerea grabnică lucrare; căci atunci romanii văzând că dacă lucru va merge la sfătuirea de obște, după rânduiala așezată, va ținea oarecâte zile pănă când să va face hotărâre de la sănat; iar' într-acea vreme poate fi târziu sfatul. Erudițian.
- b) Eu tot am ascultat încătro va să meargă Janalău cu sfătuirea, dar acum văd că au fost mare politic, căci cei mai procopsiți politici să țin de această socotință, că republica romanilor pentru aceasta au treit atâte veacuri, că au știut mesteca la democrație și monarhia, adecă dictatura care este un feliu de monarhie absolută; însă numa la trebile, precum s-au arătat mai sus. Și cu adevărat întru aceasta monarhia are preferenția sa mai nainte de altele; căci să púnem o republecă, și cum că un monarh de-aproape, cu foarte mare putere, neașteptat intră în țară, așa cât oastea lui merge cu vestea împreună! Atuncea întreb pe republicani: ce vor face? când ei, după așezământul republican, nu pot să facă nimica fără de sfatul de obște a sănatului. Deci pănă să va strânge sănatul, pănă va sfătui și va hotărî ce este de a face, iacă neprietenul poate cuprinde toată țara! Dar, după rânduiala de dictator, acesta numindu-să, lucrează după sfatul său, nice poate să știe protivnicul de sfaturile lui. C. Politicos.
- ↑ Destul că Janalău purtă biruință, că toți să plecară după sfatul lui, adecă făcură o stăpânie, unde precum norodul așa și cei aleși din norod să aibă cuvânt și sfat la trebile țării de obște, însă în sine să fie republică, cu putere la deosăbite împrejurări să poată alege ș-un dictator. Cu un cuvânt, au ales dintru toate chipurile de stăpânie cele ce sunt mai bune. Erudițian.
- ↑ Nu știu cum, la toate lucrurile bune să tâmplă o împedecare. Istoria ne arată cu miile de aceste tâmplări care apoi au fost în veci stricătoare noroadelor. Mulțimea fără socoteală cu sfatul său cel nebun au stricat într-o clipită toate care multe veacuri s-au alcătuit. Așa fu cu țiganii ce stricară acest lăudat așezământ. Politicos.
- a) Mă tem să nu fie răzvrătit norodul țigănesc oarecare din voievozi, care doară poftea să fie vodă sau craiu.
- Eu am căutat la luările aminte ce au făcut Talalău la orighinal și am aflat că Goleman și Tandaler nu era bucuroși că ei n-au fost trimiși la cel sobor de învățați; și auzind că acel sobor nu va să facă un craiu sau vodă, la care domnie amândoi căsca, drept aceasta, pe supt mână, cum să zice, au întărâtat gloata țigănească, zicând că acei învățați din care vorbesc așa că nime nu-i înțălege ce zic și fac un așezământ care nu-i de nice o treabă în țigănie. Erudițian.
- ↑ Vezi mulțimea fără sfat, deacă să pornește o dată, cum n-ascultă cuvânt! Politicos.
- a) Încai să fie cerut sama de la săbor și să să fie încredințat de faptele lor mai nainte de a-i judeca. Criticos.
- ↑ Iacă că Tandaler nu va să știe de democrații și republece, ci întii acum vorbește. Mândrilă.
- a) Dacă-i pentru întia vorbire, prepusul mai bine cade pe Cucavel! P. Mustrul.
- b) Așa gândesc și eu! Onoch.
- ↑ Tandaler, de bună samă, era mai nainte credințat că-l vor alege pe dânsul, mai vârtos după atâta vitejie ce arătasă. Criticos.
- a) Adecă pentru că să bătu cu boii. Mustrul.
- b) Când îl luă taurul moldovenesc în coarne. Onoch.
- ↑ Iacă că Tandaler nu va să știe de democrații și republece, ci îndată zice să aleagă pe un vodă! de unde și eu cred că bine au însemnat Talalău la izvod.
- Mândrilă.
- a) Însă Drăghici să vede că nu-i de sfatul lor. M. P.
- ↑ Precum văd eu, Drăghici are mai multă minte decât toți. Criticos.
- ↑ Din ce merge, din ce grăiește mai bine, căci adevărat zicând, țiganii încă nu avea țară deosăbit, ci numai nește pământuri dăruite. Cr.
- ↑ Bravo Drăghici! De-aici să cunoaște că la bătrâni este mintea; foarte bine le sfătuiește el, după a lor împrejurări. Nu să poate ști pentru ce țiganii nu l-au ascultat. Criticos.
- a) Învățatu Talalău arată la locul acesta că țiganii amegiți cu cea biruință a lui Tandaler și ne văzând pe munteni mai mult, socotea că turcii au tăiat pe munteni, iară ei au tăiat pe turci, și cum că acum nu au de a să teme de nime. Erudițian.
- ↑ Acum încep, sfaturile cornurate a țiganilor! Ce osăbire între aceste sfaturi și cele a învățaților țigănești de la sobor! Criticos.
- a) Urât vorbește Goleman de vozi, când nice mâni nu le dă, ci brânci, ca când ar fi urși sau alte fieri răpicioase. Mustrul.
- b) Dar cum pot țiganii proști să grăiască amintre? Mândrilă.
- ↑ Din ce merge Goleman, din ce o zice mai groasă! Crit.
- a) Deacă n-ar avea vodă ș-alte griji, numai acele de care zice Goleman, atunci ar avea dreptate, dar totuș', trebuie să zicem adevărul, că el are ș-alte griji, precum: în ce chip s-apere țara de neprieteni, să ție oștile, să întărească pravilele din lăuntru și să păzească asupra liniștei de obște. Criticos.
- b) Așa dară tot pentru sine! Golemane, să trăești! Popa Mustrul din Puntureni.
- ↑ Acum vine rândul și la boieri! Cu adevărat pe scurt! dar' bine! Criticos.
- a) Dar' Gogul acela nu-i om bun; și, de nu vrea fi Corcodel, cine știe ce mai clevetea acel antiaristocrat. Arhonda Suflănvânt.
- b) Clevetirea-i când cineva vorbește de altul rău fără temeiu, deci este întrebare: oare Gogul cu temeiu vorbește? P. Mustr.
- ↑ O proverbie de obște ce va să zică că a sparge un car de oale să poate cu o măciucă sângură! M. P.
- ↑ Eu tot ascultai de când începură țiganii a vorbi, dar văzând că nici unul lasă pe altul să vorbească și fieștecare începe de un altru lucru a vorbi, văd foarte adevărat socoteala lui Baroreu care zisă că mulțimea niciodată nu sfătuiește bine. Simplițian.
- ↑ Ei! iacă vine rândul și la preoți. Dar de unde știu țiganii așa bine tainele vlădicilor, care țân câte o soră sau nepoată? P. Mustrul.
- a) De popi ce zice este curat adevăr! Că popa nostru tocma așa face! Onoch.
- b) Iacătă, de preoți cu preutese nu grăiește așa rău ca de vlădici. P. Nătăroiu din Tând.
- ↑ Ai, afurisitul! Caută ce grăiește! adecă el nu vra să aibă nice preoți și va să să ducă încălțat, îmbrăcat la dracu. P. Nătăr.
- a) Dar așteaptă, frăția-ta, că pot vini și mai multe, apoi să-l afurisim! Mustrul.
- b) Precum văd eu, țiganii totdeuna fără popi au fost, ca și cum sunt acum. Crit.
- ↑ Aceasta-i bună!... Toate adevărate! Eu n-am să zic nimica de împrotivă. Crit.
- a) Unul ca acesta-i afurisit de trii sute noaozăci și noao de s. părinți de la Sfeata Gora, și!... și!... de S. Păresemi! P. Nătăr.
- b) Hoho! frăția-ta, că cu noaozeci și noao de părinți l-ai pre îngenuncheat! Bine că-l curmă Goleman, că doară ne spunea el și mai multe. Dar, de cumva n-or fi mai multe, mai bine să tăcem. P. Mustru.
- ↑ Mă tem, vere, de s-or sfădi mai mult țiganii, să nu ne ajungă și la noi rândul! Onoch.
- a) Fericiți care nu înțeleg! De-ați fi luat samă, pănă acum doară de o sută de ori sunteți pomeniți. P. Mustrul.