Între frate și soră
Soro Tisă, ce mai faci?
Frate, Nistre, dau haraci
La străinii ce-au venit
Tara de mi-au cotropit!
Dau haraci la cei barbari
Cu mici ochi și cu fălci mari,
Ce-au venit cu multă gloată
De la Caspica sărată!
— Soro Tisă, cum de taci,
Și de veacuri dai haraci,
La străinul ce-a venit
Țara de ți-a cotropit?
Căci, eu văd că-al tău popor
E întreg, întregușor
Și-i mai mare
Și-i mai tare
Ca venitul cu grea gloată
De la Caspica sărată!
— Frate Nistre, nu-ntreba.
Nu-ți vreau spune taina mea
Ce adânc în piept ascund...
Numai singură-o pătrund.
Bine fac așa cum fac.
Tot mai trebuie să tac!
— Soră Tiso, taina ta
E și sfânta taina mea,
De aceea o-nțeleg.
Dar nu eu o s-o dezleg
Barbarului cel cu gloată
De la Caspica sărată.
— Frate Nistre, dragul meu.
Să te-ntreb acum și eu:
Căci tu alta iar nu faci,
Ci ca mine dai haraci
La străinul ce-a venit
De la Neva, și-a robit
Țara ta cea mult mănoasă,
Basarabia frumoasă...
Frate Nistre, nu uita
Că eu Tisa, sora ta,
Veacuri lungi m-am tot luptat,
An cu an, neîncetat,
Cu străinul cel cu gloată
De la Caspica sărată.
Iar tu, Nistre n-ai luptat,
Ci luat ai fost, furat,
De străinul răpitor
Cel spre Don stăpânitor!
— Tiso dragă, sora mea,
Judecata-ți este grea!
Drept e, soro, n-am luptat
Însă nici fui eu luat,
Ci vândut am fost... vândut
De-un Păgân nepriceput!
Dulce Tisă, dragă sor,
Fii mai blând judecător...
Țara mea cea mult mănoasă,
Basarabia frumoasă,
Nu e... nu-i atât de mare
Cât e țara celui care
De la Neva a venit
Și puterea mi-a robit!
Nici iubitul meu popor
Nu mai e întregușor,
Precum e poporul teu
Cel păzit de Dumnezeu...
Ci-i lovit
Și risipit
De la Don și Volga luată
Pân' la marea înghețată!
Dar oricât e jalea mea
De amară și de grea,
Drag la tine eu privesc
Și mult, soro, te râvnesc,
Căci deși de veacuri taci
Și de veacuri dai haraci,
Dar iubitul tău popor
E întreg întregușor
Și-i mai mare
Și-i mai tare
Ca venitul cu grea gloată
De la Caspica sărată.
București, 13 Martie 1890