Întâi Maiu

Jump to navigation Jump to search
Din trecut
de Matilda Cugler-Poni


Dup'atâtea zile grele, sorele iar s'a ivit,
Și pădurea, sbuciumată de furtuni, s'a liniștit;
Printre crengi mai trece încă un suspin de ușurare,
Apoi pace obosită ca după o luptă mare.

Toporașul[1], ce stătuse plin de spaimă tupilat,
Dintre umedele frunze capul iar l-a ridicat;
Mii și mii de păserele prevestesc cu veselie,
Că vin iarăși zile bune, după zile de urgie.

Și din relele trecute nici o urmă n'ai afla,
Dacă ici cole o frunză încet nu ar tremura;
Dacă ici cole, prin iarbă, n'ai zări strălucitor,
Ca o lăcrăma uitată, câte-un strop căzut din nor.

Soarele mai sus se 'nalță și c'un dulce sărutat,
De pe florile duiose, piscurile le-a uscat;
Și pe razele lui dalbe, ca un trimes din raiu,
Se cobora zîmbitore cea dintâi ziuă de Maiu.

Note[modifică]

  1. Micșuneaua, vioreaua.