Închinare

Închinare de Panait Cerna

Viața literară și artistică, I, nr 15, 22 aprilie 1907

Când se-nsenina cerul, cu mii de stele-n față,
Nemărginirea mării în raze se răsfață;
Iar când își pune slava un obrăzar de nori,
Pe mare cade noapte, iar vântul dă fiori ...

Și lacrimile slăvii, și fulgerele-i toate
Ea le primește-n sânu-i ce plânge și se zbate,
...Iubito! Astfel viața-mi legată-i de a ta,
Din cea dintâi clipita de-nfioarare-a mea ...

Zâmbești? Pe chipu-mi cade o rază fericită...
Urăști? Îndrept spre dușmani o spadă ascuțită;
Iar când te văd în lacrimi, mi-e sufletul cernit
Și-n pieptul meu se zbate un demon răzvrătit ...