Înalță-te!
Mult timp trecuta-a, scumpă țară, de când înlănțuită stai,
De când îngenuncheată, mută, de viață semne nu mai dai.
Trecut-a timp!... Iar sânu-ți darnic de-atâtea bunuri înzestrat,
La care drag nutreau eroii ce pe dușmani au spăimântat,
Fu sfâșiat de-o crudă mână —
De-o mână aprigă, păgână.
De-atunci, aceia cari odată la glasul tău au tremurat,
Acei pe care pala-ți tare pe frunte, piept i-a încrestat,
S-au înălțat și poartă nume
Știut și preamărit de lume.
Iar tu, viteaza de-altădată, tu, steaua timpului trecut,
Îmi lâncezești înlănțuită cu nume șters și neștiut!
Tu, fiica Romei cei viteze, întâi-născuta lui Traian,
Pleca-vei mult timp încă fruntea sub iataganul musulman?
Înalță-te drept în picioare,
Căci nu e strâns frumosu-ți soare.
Îndreaptă-ți talia bărbată și caută cu veselie
Cum fiii tăi, ca și străbunii, voioși doresc a bătălie.
Sus! Rupe lanțul ce te strânge
Și te botează iar în sânge.
Înalță-te! A ta menire mai mare-i între cele mari.
Ești apărată cu credință de piepturi tinere și tari —
Făclia propășirii sfinte în mână-ți nu va tremura —
Printre popoare cu izbândă menită ești a o purta.
Înalță-te, căci mândru soare
Pe largu-ți cer, din nou răsare!
25 Aug, 1877, lângă Grivița.