Zile de durere (fragment)

Dreptate! Ochii plânşi cer să te vadă.
De ce ne uiţi? Nu mai trăieşti tu zână?...
Temutul Zeus căzu a vremii pradă
Şi fulgeru-i se stinse în ţărână;

A Venerii făptură de zapadă
Încet, încet, s-afundă în ruină...
Apună toţi!... Tu, nu lăsa să cadă

Iar de-i pieri sub pietre, ca profeţii,
De dincolo de negrul ţărm al vieţii,
Înaltă spada ta, nestrămutat.

Dispară-o lume, tron de tron să ardă;
Dar nici o lacrimă să nu se piardă
Din plânsul şi din sângele vărsat!