Voci din public

Iar omul în lume se naşte
Cuminte-ori netot,
Şi scopul său ultim: să caşte.
Trudit că vieţii nu poate
Să-i afle menirea şi rostul,
Cumintele cască; iar prostul
Stă gură căscată la toate —
Şi-atîta e tot

Intrat-ar şi-n sfînta cetate
Ştiutul Isus,
De nu l-aş fi dus eu pe spate?
Clădirăţi degeaba sofismul !
Puteam să-l azvîrl de pe mine,
Şi-adio, Isuse, cu tine!
Dar vrui ca să nasc creştinismul.
Voi ce-aveţi de spus?

Plec capul puternic, iar jugul
Îmi geme pe gît,
Dar fără de mine nici plugul,
Nici carul! Din negur-adîncă
Prin mine se nalţă popoare.
Eu ar, gîfîind pe răzoare,
Ovăzul. Dar caii-l mănîncă,
Nu boii.Şi-atît.

Aici sunt nebunii? Şi-afară
Cuminţii? Frumos.
S-aude gîlceavă şi-ocară,
Discută bărbaţii politici
Şi toţi decadenţii fac gură,
Pe stradă dau ghionturi şi-njură
Sergenţii şi vajnicii critici —
Ce lume pe dos !