Vesele semnale

De la Wikisource

Salt la: navigare, căutare

Vesele semnale
de Ştefan Octavian Iosif


Nu plouă, norii, nici nu vor să treacă...
Stau în halat, privind mahmur afară ;
Mi-e lene rău ; urîtul mă omoară ;
Deschid fereastra : pîcla mă îneacă.

Mă culc s-adorm, dar somnul mi-e povară;
O dimineaţă umedă, posacă,
Pătrunde în odaia mea săracă...
O, de s-ar face-odată primăvară !

Dar... fulger alb a scăpărat în zare :
Se mişcă norii, izbucneşte ploaie :
Prelung şi surd un tunet vuie, creşte,

Răzbubuind voios în depărtare !
Eu joc de bucurie prin odaie,
Şi-n pod o rîndunică-mi ciripeşte...