Vasul

Vasul e de aur virgin scânteiat cu plăci de nacru,
Încrustat cu pietre scumpe, zvelt, dar trainic ca un bronz;
Şi, cuprindă ambrozie sau poşircă de vin acru,
Dea beţia dezmăţării sau extazul unui bonz,
Vasul e de aur virgin, sculptural, sublim şi sacru.

Floare-aproape nereală se înalţă hieratic,
O splendoare ca de soare răspândeşte împrejur,
Magistral şi rece vecinic, deşi viu ca un jeratic,
Nu e simţ sub al său farmec să-i mai poată fi sperjur...
Floare-aproape nereală se înalţă hieratic.

Gestul lui e o minune, gura lui, rubin şi perle,
Corpul tot, plasticitatea unor zile ce s-au dus,
În gâtleju-i paseri rare se îngână-ncet cu merle,
Ş-orice limbă amuţeşte, ş-orice suflet e sedus...
Gestul lui e o minune, gura lui, rubin şi perle.

Să bei viaţa-n el e dulce sau să bei sleirea forţei...
Dar ascundă sau Tenedos, sau otravă şi puroi,
Chio roşu, sau miresme, — meargă tot în voia sorţii, --
Când e vasul de-aur virgin... moralistul e greoi,
Şi în fond se bea tot viaţă chiar când bei balsamul morţii.