Un ostaş român închis peste Dunăre
De la Wikisource
| Un ostaş român închis peste Dunăre de Dimitrie Bolintineanu |
Porumbiţă întristată!
Eu ca tine sunt străin,
Şi-ntr-o ţară depărtată
Tu cânţi tristă, eu suspin!
Însă tu ai aripioare,
Poţi te-ntoarce când vei vrea;
Iar eu plâng în închisoare
După dulcea ţara mea!
Tu ai poate-o sorioară
Ce te cheamă ne-ncetat;
Iar eu am o drăguşoară
Ce în lacrimi am lăsat.
Însă tu ai aripioare,
Poţi te-ntoarce când vei vrea,
Iar eu gem în închisoare
După mândruliţa mea!
Zboară, pasăre curată!
Şi te-ntoarnă-n ţara ta:
Iar eu, floare aruncată
Pe alt ţărm, mă voi usca!
Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare - Preda Buzescu - Muma lui Ştefan cel Mare - Fata de la Cozia - Un ostaş român închis peste Dunăre - Mircea la bătaie - Mihai scăpând stindardul - Mihai la pădurarul - Mircea cel Mare şi solii - Căpitanul de vânători - Mărioara - Doamna lui Neagu - Cupa lui Ştefan - Sora Ana - Daniel Sihastru - Fiastrii - Întoarcerea lui Mihai - Miron Costin - Monastirea Putna - Năvala lui Ţepeş - Apa Bârsei - Grozea vornicul - Mihai revenind de la Dunăre - Domnul Mavrogheni - Bârlad - Baia - Codrul Cosminului - Ştefan la moarte - Dumbrava Roşie - Maria Putoianca - Muma lui Mihai
