Trei sonete

De la Wikisource

Trei sonete de Heinrich Heine

Traducere de Ştefan Octavian Iosif

[modifică] I

(Traumbilder)

În vis, părea la nuntă că mă-nvită;

Şi se făcea că eu plecam de-acasă

În frac de gală, vestă de mătase;

În faţa mea sta dulcea mea iubită.

M-am închinat şi-am zis: "Sunteţi mireasă?

Eh, vă doresc viaţă fericită!"

Dar vorba mea era aşa silită,

Pe cât de rece şi politicoasă.

Atunci iubita izbucni în plâns,

Şi-n lacrimile ce-i curgeau întruna,

Încântătorul chip al ei s-a stins.

O, dulcii ochi, evlavioase stele,

De mă minţesc aievea-ntotdeauna,

Măcar în vis mă-ncred cu drag în ele.

[modifică] II

(Mamei sale B. Heine, născută von Gelden)

Sunt învăţat să port sus a mea frunte,

Căci firea mea e dârză şi-ndrăzneaţă;

Chiar regele de m-ar privi în faţă,

Privirea mea ar şti cum să-l înfrunte.

Dar, scumpă mamă, oricât de semeaţă

Figura mea ar sta să se încrunte,

Eu şovăiesc, cu pletele cărunte

Când mi te-apropii, sfântă şi măreaţă.

Spiritul tău poate mă umileşte,

Spirit înalt, ce nu cunoaşte frică

Şi fulgerul spre ceruri se ridică.

O amintire mă nelinişteşte,

Purtarea mea cea rea posomorât-a

Inima care m-a iubit atâta?

[modifică] III

Ca un nebun te-am părăsit odată,

În lumea largă dorul mă gonise

Să cat iubirea-ntrevăzută-n vise,

Ca s-o cuprind în inima mea toată.

Şi am cerşit pomana ne-nsemnată

Rătăcitor, cu braţele deschise,

Şi am bătut la porţile închise,

Dar numai ură-mi dară ca răsplată.

Ci eu doream iubirea,-n veci iubirea,

Şi asta n-am găsit-o nicăirea.

Bolnav şi trist m-am reîntors acasă.

Tu mi-ai ieşit atunci în prag duioasă,

Şi, ah, în ochii tăi sta zugrăvită

Iubirea sfântă, dulce, mult dorită.