Trecea convoiul mortuar
| Trecea convoiul mortuar de Octavian Goga |
Trecea azi pe la colț de stradă,
Cu pasul cadențat și rar,
Cântând a morții serenadă,
Trecea convoiul mortuar.
În soarele de primăvară,
Ce-mpurpura un blând apus,
Cântarea asta funerară
Era de-o jale de nespus.
În zvonul mulcom de tropare
Toți robi eternului nimic
Priveau cu-atâta-nduioșare
La văduva de după dric.
C-un văl cernit pe fața suptă
Plecându-și fruntea ei de var,
Părea o arătare ruptă
Dintr-o icoană c-un calvar.
Avea atâta gol sub gene,
Și-atâta sete de-adăpost,
Că plânsul sfintei Magdalene
Mai trist nu poate să fi fost.
Și, totuși, palida femeie
N-a smuls un strop din ochii mei,
Gândeam la morții din tranșee,
Și n-am putut să-l plâng pe-al ei...
Fără țară - Așteptare - Pajurei cu două capete - Sângele - În pacea mută - Portretul - Apostolul - În mormânt la Argeș - Pribeag străin - Lupul - Bobotează - Trecea convoiul mortuar - Poveste (1914) - Sufletul (după Ada Negri)