Suo tempore...

Suo tempore... de Alexandru Macedonski

Uimit când stau cu ochii țintă
Ș-un vis fantastic urmăresc,
Se schimbă lumea ca prin farmec
Ș-o văd așa cum o doresc!
Ce zile de-aur, ce lumină
În al concepției secret!
Visează, suflete,-nainte --
Cât vei visa voi fi poet.

Iubirea pestetot se-ntinde,
Frăția predomnește-n tot,
Ciupercile înveninate
La soare capu nu-l mai scot.
Oricare suflet e grădină
Ș-orice grădină e buchet...
Ah! bate, inimă,-nainte,
Cât vei bătea, voi fi poet.

Prietenia reînviază,
Rudenii nu mai sunt deloc.
Și nu mai e nici defăimare,
Nici persecuții, nici noroc.
Cad legi și camere și tronuri
Sub al mulțimilor decret.
Profetizează, al meu suflet...
Profetul singur e poet!