Stelele-n cer

Stelele-n cer
de Mihai Eminescu


Stelele-n cer
Deasupra mărilor
Ard depărtărilor
       Până ce pier.

După un semn
Clătind catargele,
Tremură largele
       Vase de lemn;

Niște cetăți
Plutind pe marile
Și mișcătoarele
       Pustietăți.

Stol de cocori
Apucă-ntinsele
Și necuprinsele
       Drumuri de nori.

Zboară ce pot
Și-a lor întrecere,
Vecinică trecere ­
       Asta e tot...

Floare de crâng,
Astfel viețile
Și tinerețile
       Trec și se stâng.

Orice noroc
Și-ntinde-aripele
Gonit de clipele
       Stării pe loc.

Până nu mor,
Pleacă-te, îngere,
La trista-mi plângere
       Plină de-amor.

Nu e păcat
Ca să se lepede
Clipa cea repede
       Ce ni s-a dat?