Sonet (Cincinat Pavelescu, 1)

Car dans linfini je veux vivre...
Sans quon me le puisse ravir
Ce ręve que je veux poursuivre.
Et vais, imortellement ivre
Pouvoir sans jamais massouvir
Baiser tes lourds cheveux de cuivre.
L. G.

Ai cizelat în versuri magistrale
Tăiate parcă-n prismele luminii,
Ca şi un nou Benvenuto Cellini
Profilul grec al blondei ideale.

Ţi-ai rupt din suflet rozele şi crinii,
Ca să presari sub paşii ei petale,
Şi n-ai păstrat, poete, frunţii tale
Decât paloarea visului şi spinii!

Urmează-ţi visul tainic înainte!
Ce-ţi pasă dacă farmecu-i te minte
Când inima-ţi sub vraja lui tresaltă?

Să moară chiar, el moarte nu mai are,
Căci l-a închis cu-a versului tău daltă
În ritmul larg al strofei lapidare!