Socoata vremii...

 

Socoata vremii-n ore, minute și secunde, —
Întîiul ornic, — cine l-a născocit? Răspunde !
A fost un singuratec, un suflet trist, pustiu...
În nopțile de iarnă sta și-asculta, tîrziu,
Cum șoarecii se mișcă prin umbră de unghere,
Și cariul ritmic toacă în tainica tăcere...

Dar sărutarea, cine mi-a născocit-o-n lume?
O gură fericită și dornică de glume...
Ea săruta cu sete; era în luna mai.
Natura-ntreagă parcă se preschimbase-n rai,
În rai cu flori frumoase și ciripire vie,
Și soarele-n văzduhuri rîdea de bucurie !...