Salcîmul

Priveghiuri lungi de toamnă. În sfeşnic lumînare
Se luptă-n întuneric, tot scăpătîndu-şi zarea,
Precum se luptă somnul cu jalea ce te-apasă
     În liniştea ploioasă...

Deodată triste glasuri sporesc mocnita jale,
Bat fîlfăiri greoaie dasupra casei tale...
Se face iar tăcere... şi te străbat fiorii :
     Ne lasă şi cucorii !

„Fugiţi, fugiţi departe, întîrziate stoluri,
Să nu v-apuce-n cîmpuri îngheţul de la poluri !...”
Suspină trist în urmă, foşnindu-şi frunza moartă,
     Salcîmul de la poartă...