Proclamația regelui Carol al II-lea (6 septembrie 1940)

Proclamația Regelui Carol al II-lea către țară
Proclamația a ținut locul actului de abdicare.
Români!


        Vremuri de adâncă turburare și îngrijorare trec peste scumpa mea țară.

        De acum zece ani când am luat locul de adâncă răspundere de a fi cârmaciul patriei mele, fără răgaz, fără odihnă și cu cea mai desăvârșită dragoste m-am străduit de a face tot ce conștiința mea îmi poruncea pentru binele României.

        Azi zile de vitregie nespusă îndurerează Țara, care se găsește în fața unor mari primejdii.

        Aceste primejdii vreau, din marea mea dragoste pentru acest pământ în care am fost născut și crescut, să le înlătur trecând astăzi fiului meu, pe care știu cât de mult îl iubiți, grelele sarcini ale domniei.

        Făcând această jertfă pentru salvarea patriei, înalț cea mai caldă rugăciune ca ea să-i fie cât mai folositoare.

        Lăsând poporului meu pe scumpul meu fiu, rog pe toți românii să-l înconjoare cu cea mai caldă și mai desăvârșită credință și dragoste, ca să poată găsi în ele reazemul de care are atâta nevoie greaua-i răspundere ce de azi înainte apasă umerii săi fragezi. Țara să fie păzită de Dumnezeul părinților noști, care să-i hărăzească un cât mai falnic viitor.


Trăiască România
CAROL


București, 6 septembrie 1940