Planul simigiului

Un simigiu oarecând
    Covrigi, simiţi încărcând,
A umblat din sat în sat
    Şi schimbând, pe oau i-au dat:
Deci tabla-n cap dacă ia
    Cu acele oau pe ea,
Se întorcea la oraş
    Ca şi un negustoraş.
Dar pe drum când să ducea,
    Se gândea şi plan făcea:
„Cum sunt - zise - aste oau,
    Tot bune, proaspete, nuoau,
Care-s cinci sute, să zic,
    De vor prisosi, nu stric,
D-oi sta la cloşci să le pui,
    Tot oul o să-mi dea pui.
Să zic acum c-a crescut
    Şi găini mari s-au făcut,
Aste-ntr-o zi peste tot
    Cinci sute de oau îmi scot.
Să le vânz ca un sărac,
    Ceva părăluţe fac.
Cinci sute de găini dar,
    Clocind o să-mi dea pui iar,
Fiecare douăzeci.
    Ho! ho! Stane, unde pleci?
Stăi să vedem câte fac,
    Apoi cum o să mă-mbrac!
Socoteală prea nu au,
    Cinci sute de cloşci îmi dau
O sută de sute-n cap
    Hait! de sărăcie scap.”
Când zise „hait”, bucurat,
    Îşi uită că e-ncărcat.
Şi sărind sus ca un ţap,
    Dete tabla peste cap,
Oule pe jos turti
    Şi planul îşi izbuti.

Mulţi mari lucruri socotesc
    Şi nici nu isprăvesc.