Pilde vechi...
De la Wikisource
| Pilde vechi... de Alexandru Vlahuţă |
| Publicată în Vieaţa, an I, nr. 48, 5 ianuarie 1895 |
Suferinţa mea, iubito,
S-o aştern în fraze vrei?
Ca şi cum n-ai fi citit-o
Lămurit în ochii mei...
De mă uit cu drag la tine,
Ş-amuţesc, pe gînduri dus,
Înţelegi tu foarte bine
Că la sfinţi cu mintea nu-s;
Dar nu cere să-ţi înşire
Versul, cîte-i spune-ncet
Vinovata mea privire,
Gîndul meu cel indiscret.
Adă-ţi singură aminte
Cîtă lume-a-nnebunit,
Cîte idealuri sfinte
Pentr-un măr s-u fost jertfit...
Ce te uiţi? Parcă n-ai crede,
Diavol mic cu ochi frumoşi,
Vrei să dezgropăm, se vede,
Pilde vechi din moşi-strămoşi?
Săgetaţi de Kama-deva,
Zeu ce ţine-al lumii rost,
Pentr-un măr Adam şi Eva
Alungaţi din rai au fost.
Şi istoria ne-arată
Cîţi eroi s-au smuls de păr
Şi cîţi ani împresurată
A stat Troia pentr-un măr.
Nu te face-a nu pricepe,
Tu le ştii, că eşti un drac.
Iar cu noi o lume-ncepe
Dacă ochii mei îţi plac...
Ca şi-n cea dintăi ispită,
Ca-n păcatul cel dintăi,
Şiruri de vieţi palpită
Şi-mi fac semne-n ochii tăi.
