Parestezie

să respiri
proaspăt cu
ochii mari bolnavi de
mirare şi
mîinile tale verzi şi
unghiile vopsite în
alb şi spaţiile
neclare dintre
liniile
delicate ale
sprîncenelor cînd
nasul tău roz
prevesteşte zăpada
să vorbesc
ore-n şir
cuvintele altora
tălpile lor
strivindu-mi privirea întoarsă
de la reparaţii optice pe
izvorul crişului şi
ţipătul tău croşetat cu
dinţii ascunşi
printre biletele de peron şi
trei mănuşi pierdute
înainte de ora plecării sau
poate pistruii tăi
dezinhibaţi
sîmbătă dimineaţa cu
herbie hancock şi
glen miller
ascunşi în maşina de
tocat amintiri