Păduri şi cîmpuri se-nvesmîntă...

Păduri şi cîmpuri se-nvesmîntă
Cu flori, — s-a desprimăvărat...
Voioasă ciocîrlia cîntă
Sus, în văzduhul fermecat.

Tresare inima-mi pustie
Din toropeala-i de mormînt,
Şi tu mă faci, o ! ciocîrlie,
Să plîng încet, şi trist să cînt...

Ea-mi strigă gingaş din tărie:
— ce tot îngîni acolo-ncet?
— un cîntec, dragă ciocîrlie,
Şi-s ani de cînd îl tot repet !

Îl cînt pe cîmpuri vara-ntreagă,
De mult durerea mi-l urzi,
Şi chiar, o ! ciocîrlie dragă,
Bunica ta mi-l auzi !...