Omului

la Lord Byron,

O! tu, ce încă lumea nu ştie al tău nume,
Unu muritoru sau demonu, ce spiritu fuşi în lume
Sau bunu sau fatalu geniu, Biroane! ori cum fie,
Iubesc d'a tale cînturi selbatec'armonie,
Precum iubesc şi vîntul şi trăsnetul cînd cade
Ş'amestec al său urlet cu vifore turbate!
Te'ntoarce, îţi ia rangul la prima-ţi stea divină,
În rîndul celor apţi de glorii de lumină,
Ce Domnul c'o suflare le-a dat însufleţire,
Spre amoru şi spre a crede, să cînte a lui mărire!