Omul nopţii

■ "Omu Nopţii se arată şchiop şi mare, înalt cu căput negru, lung şi cu păr pe obraz. Îi tare hâd" (P. Bilţiu, de la Marta Tămaş, 1996, în Izvorul fermecat, p. 173, t. 165).

■ "Omu Nopţii sare într-un picior ca şi iepurele când merge. Şi umblă pe dealuri şi pe păduri. Pe Fata Pădurii o ia şi o pune pe foc. Îi face capătul. Nu-i bine să te întâlneşti cu el. Dacă îl vezi, nu-i bine a zice către el nimic" (P Bilţiu, de la Ioan Ivănciuc, 54 ani, Corneşti - Marmaureş, 1995, în Izvorul…, p. 173, t. 166).

■ "Tată-meu o fo’ pribeag mare, şî venea la el Fata Pădurii şî trecea şî să ducea. După ceea o zinit Omu Nopţî. Da o-ntrebat:
- Na-i văzut pă Ileana Sân-Ziana?
Da’ zice pribeagu că n-o văzut-o. Omu Nopţii zicea că <eu mă duc după ea să o găsăsc>.
Dară, să ducea după ea
Şî o găsea,
Ţâţele i le tăia,
Pădurea după ea zdera
Şi tătă că o rupea".
(T. Papahagi, de la Ileana Codrea (Fundeasa), 41 ani, Vadul Izei - Maramureş, 1922, în Graiul…, 1925, t. DII).