O. Goga: Vade retro...

Multiscusita minţii limbă

Nu-mi spune clipa năzdrăvană
Ce mi te-a scos de mult în cale,
Fiinţă maşteră şi vană!
Uitat-am ziua şi văleatul
Ce-au înfrăţit pe vremi, odată,
A mele stihuri de aramă
Cu proza ta cea nesărată.

Iscoditor, cu ochii tulburi,
Bicisnic făcător de rele,
Te-ai agăţat odinioară
De haina strălucirii mele.
Şi te-am răbdat să-mi stai alături
Şi nime n-a putut să ştie
Amarul ce l-am tras cu tine
În scurta noast' tovărăşie.

O, blestemată fie clipa
Când ai purces apoi în ţară
Ş-ai cumpărat tipografie
Să-mi faci revista de ocară.
Să-mi porţi Luceafărul prin lume,
În cap cu proza ta neroadă,
Cu acţibilduri pe spinare
Şi cu notiţe slabe-n coadă.

Din pieptul zbuciumat de patimi
Eu simt cum lava şi-o revarsă
Cumplita vorbelor năvală,
Potop păgân pe buza-mi arsă.
Şi nu ştiu, nu găsesc în pripă
Destule vorbe-nfricoşate,
Cu smalţ de fulgere albastre,
Să ţi le sparg în cap pe toate!

Ce-ai făcut cu-a tale
Proaste combinaţii?
Unde-s cititorii,
Unde-s abonaţii,
Păcătosule, răspunde: unde-s abonaţii?

Nu ştiu ce mă ţine
Să nu-ţi stric eu planul,
Să vezi numai stele
Verzi ca leuşteanul,
Numai stele şi... luceferi verzi ca leuşteanul!