No. 7

No. 7 de Alexandru Vlahuță

Publicată în Naționalul, an II, nr. 22, 7 iulie 1891

Damian, poetul liric,
Trubadurul pesimist,
Își lungește-a drum privirea
Și pe gînduri cade trist.

Căci în lumea asta crudă
Și avară pentru el,
A-nceput să i se-nfunde
Cu viața de tembel.

"Ah, bătrînă năzuroasă,
Pentru ce atîta fard,
Dacă nu-nțelegi durerea
Și iubirea unui bard?"

Damian vorbește singur.
"Luni întregi te-am urmărit;
Nopți de iarnă sub fereastră-ți,
Tremurînd și zgrebulit,

Așteptam să-ți pleci privirea
Și un semn să-mi faci, oftînd;
Am răbdat și frig și foame
Și tot îmi ziceam în gînd:

Tu, bătrînă și bogată,
Eu sunt tînăr și sărac...
Ce nu-mi cumperi tinerețea !
Cum ți-aș mai veni de hac !

Dar atîta chin și versuri
Fără de folos mi-au fost:
A plecat la băi ingrata...
Grea-i viața fără rost !

Și-acum tot ce-mi mai rămîne
E să plec iar la «vînat»:
La revista mea Progresul
Să mai fac un abonat !..."

Fluierînd, își șterge haina
Și se piaptănă frumos.
Ghetele îi sunt cam rupte,
Pantalonii roși pe jos;

Dar la un poet, profane,
Nu căta decît la cap.
Căci acolo toată slava
și podoabele-i încap.

Damian și-ndreaptă pașii
Spre otel "Continental",
Unde-a tras de-abia aseară
Un chiabur "provincial".

Sfiicios bate la ușă...
— Intră ! îi răspunde-un glas.
Salutînd, scoate-o hîrtie
Și, tușind, mai face-un pas.

— Domnule, Revista noastră
Are ținta să îndrepte
Spre progres această țară
Pe căi netede și drepte,

Și știind al d-voastră
Patriotic sentiment,
Comitetul nostru astăzi
V-a ales de prezident !

Iată, v-am adus hîrtia,
Ș-o chitanță v-am făcut...
Douăzeci de lei... Vă-nscriem
Abonat de la-nceput.

— N-ai noroc, c-un sfert de oră
Înaintea dumitale
Tot cu-așa tertip un tînăr
Mi-a ciupit ceva parale...

Bietul bard salută, iese,
Rușinat și tot sărac;
Toate cele împrejuru-i
În părăgini se prefac !...

Capitala e pustie,
Caldarîmul e de foc:
Ce te faci acum pe vară,
June fără de noroc?...

Damian, poetul liric,
Trubadurul pesimist,
Își lungește-a drum privirea
Și pe gînduri cade trist.