No. 3

Dancu zvîrle jos gazeta
Cu mutări şi-naintări:
Se mai scarpină la ceafă,
Trist se mai scobeşte-n nări,

Apoi cheamă vistavoiul,
Două palme-i dă strigînd:
"Dă-mi chipiul de pe masă...
Drrace ! Dă-mi-l mai curînd.

Şi ce-mi umbli-aşa zănatic,
Şi-mi tot caţi posomorît?
Cască-ţi ochii, mii de bombe !
Că-ţi bag sabia pe gît."

Văd şi eu că mi-i eroul
Cam nervos, cam zurbagiu;
Dar ce vreţi? de-atîta vreme,
Tot trei firuri la chipiu !...

Nu-ntrebaţi unde se duce:
E aşa de necăjit !
Numai nasul lui priviţi-l,
Şi pricepeţi, negreşit.

Bietul om, sărac şi vecinic
Prigonit de creditori,
Doar în păhăruţ mai află
Mîngîiere uneori !

La o bună-nsurătoare,
El, nici vorbă, s-a gîndit,
Ca să puie burlăciei
Şi nevoilor sfîrşit;

Şi mereu a dat tîrcoale,
Dichisit, pe sub fereşti;
Ochii lui păreau a zice:
"Ce frumos sunt ! Mă iubeşti ?"

Din înalta nobilime
A acestui orăşel,
Multe fete, se-nţelege,
Au cătat cu drag la el.

Însă Dancu e om practic,
Nicidecum nu s-a grăbit,
Ci s-a pus să afle care-i
Cea mai bună de iubit.

A-ntrebat, ba ici, ba colo,
De cuprinsul tuturor,
Şi-a aflat că-i cea mai dragă
Fata unui negustor.

Deci, el mrejile-şi întinde,
Ca un ager militar...
Însă vede, cu durere,
Că sunt toate în zadar:

Căci, mai ager decît dînsul,
Îi stă-n cale-un arendaş...
Foc se face căpitanul.
Că-i din firea lui abraş !

Şi-ntr-o seară la grădină,
Să vedeţi ce s-a-ntîmplat:
Dulcineea cu părinţii
Şi alesul stau la sfat:

Sombru, zdrăngănind frigarea,
Iacă domnul căpitan,
Hotărît să-nveţe minte
Pe "infamul mitocan".

Şi-i aruncă o privire
De insultă şi dispreţ:
Furios el cată ceartă
Şi duel cu orice preţ.

Arendaşul, stînd pe bancă,
Întinsese un picior;
Nici nu se uita la bravul
Patriei apărător.

Dar cînd îl izbi strigîndu-i
"Ia-ţi picioarele din drum !"
Arendaşului, se vede,
Nu-i fu frică nicidecum...

Două palme s-auziră,
Ş-un chipiu zbură în vînt...
Cît ai zice, căpitanul
Fu grămadă la pămînt.

Dancu se întoarce-acasă,
Plin de praf, în "marş forţat"...
Singur nu se domereşte,
Ce-a fost asta?... A visat?...

Apoi cheamă vistavoiul,
Patru palme-i dă strigînd:
"Trage-mi cizmele, tigoare,
Şi fă-mi patul mai curînd !..."