Ngantosan

credeam că moartea
vine pâş-pâş ca o bufniţă supărată
credeam că penele ei
strălucesc
credeam că liniştea s-a scurs
printre degetele unei
trambuline verzi
credeam că Dumnezeu
a trimis un fulger înfometat
să-mi înţepe retina
dar moartea nu avea nici o vină
dintr-un colţ
noaptea
plecase pâş-pâş
la vânătoare
cu aerul ei boem şi absurd

într-un târziu
obosită de-atâta căutare
a intrat pe hornul unei case
şi somnul
s-a transformat în veşnicie