Nebunul (George Coşbuc)

—„O văd, o văd ! Departe-n văi
Cu groază-n suflet, Tată sfînt.
Cu părul despletit în vînt—"
Şi ochii lui s-aprind văpăi.
—„Te-nşală, Medre, ochii tăi ;
 Nevasta ţi-e-n mormînt."

—„Şi mînile-i de mijloc ţin
Copilu-n aer ridicat ;
Şi-alearg-aşa, ţipînd prin sat—"
Şi glasu-i slab de plîns e plin.
—„Ce gînduri fără rost îţi vin !
Copilul e-ngropat !"

—„Şi-mi arde casa ! Limbi de foc
Ard lumile lui Dumnezeu ;
Cad bîrne-aprinse-n capul meu—"
Privirea-i stă ţintită-n loc.
—„Ei, taci acum ! Ai fost proroc
Destul, nu fi mereu !"

—„Sînt cu sacuri... şi-mi vor izbi
Sâcurea-n Cap, că sînt ocnaşi !
Eşti tata meu, să nu mă iaşi—"
Şi-acum fricos în jur privi.
—„Să nu te temi! Ei n-or veni,
Că-n jur ei au ostaşi."

Şi tata strîns de piept ţinea
Pe fiul său. Ofta duios,
Dar lung şi crunt de nemilos
În ochii fiului privea.
Iar fiul tremurînd stetea,
Plecîndu-şi ochii-n jos.

Era voinic. Ar fi putut
S-arunce-n văi aşa ca-n joc
Pe tată-său, dar sta pe loc
Cu teama cînelui bătut.
El toate, toate Ie-a pierdut,
Băiat fără noroc !

—„Cînd îl vedeam pe punte-n sat,
Treceam pe-alături prin părău.
Eu bine lui, el mie rău—"
Vorbea cuminte şi-aşezat.
 —„Era el, Medre, supărat
Pe tine, de flăcău."

—„Ei, cînele ! De m-a voit
Pe mine fata, nu pe el,
Sînt eu de vină ? Ba de fel-—"
Şi-acum vorbea grăbit-grăbit.
 —„Ei, iar te-aprinzi! E un mişel,
Şi lasă-l, că-i ocnit !"

—„Sub ţîţa stîngă vreau să-i pui
Cuţitul... da, să-l potrivesc,
S-apăs şi-apoi să-l învîrtesc—"
Şi iar ardea privirea lui.
—„Ei, taci acum ! Să nu mai spui
De el, că te lovesc."

—„Să-mi horcăie, cînd i-oi fi pus
Pe piept genunchii amîndoi ;
Eu vreau să plec să-l văd, apoi—"
Acum sări turbat în sus.
 —„Stăi, Medre, stăi! Sărac de noi,
Ce gînduri te-au răpus !"

E rîpă-n faţa lor. Tîrînd
Pe tată-său, care-l strîngea
De mijloc şi-n zădar proptea
Picioarele-n nisip, cătînd
Să-l ţie-n loc, acum urlînd
Spre rîpi el se ducea.

Un scurt, sălbatic sforăit
Pe nări, e glasul luptei lor ;
Se-ncleaştă teama de omor
Cu furia : se duc grăbit,
Şi-acum pe rîpi s-au prăbuşit
Şi tata şi fecior !

(1896)