Mater dolorosa
De la Wikisource
| Mater dolorosa[1] de Veronica Micle |
În negru este îmbrăcată,
Cu văl de crep pân' la pămînt,
Şi tristă şi 'ngenunchiată
Pe marginea unui mormînt.
Tu, cărui un popor se 'nchină
Şi sta 'naintea ta plecat,
O mult slăvită mea Regină,
Naintea cui ai genunchiat?
Tu, care din a Ta 'nălţime
Supui o lume c'un cuvînt...
Durerea morţii cu cruzime
Plecat-a fruntea-Ţi la pâmînt.
Şi 'n locul mantiei regale
Ţi-a pus un negru văl de doliu,
Şi-asupra bucuriei Tale
Un alb şi trist, etern linţoliu.
Şi făr' de nici o măngăiere,
În durerosul tău avînt,
Tu pari un înger de veghere
Pe lespedea unui mormînt.
[modifică] Note
- ↑ Mama durerii: icoana smeritei mame a lui Isus.
