M. Codreanu: Sonete parnasiene
| M. Codreanu: Sonete parnasiene de George Topîrceanu |
Scamatorul[modifică]
Întinde brațul... Și, din pălărie,
Ca prin minune-ncep acum să iasă
Un porumbel, un iepure de casă,
Cutii, panglici, o-ntreagă florărie.
Dar, hocus-pocus, binișor o lasă
Cu gura-n jos... E altă boscărie:
De sub joben apare-o farfurie
C-un șnițel bine garnisit, pe masă.
Așa, mereu... Și vulgul cască gura
La cel ce pare c-a învins Natura,
El concurează pe copiii Muzii.
El, din nimic, îți dă fripturi și poame
Și, totuși, rabdă uneori de foame...
E fabricantul nostru de iluzii.
Pagliaccio[modifică]
O zi nefastă m-a adus pe lume
În veacul vostru de melancolie.
Durerea mea — prilej de veselie,
Și cugetarea mea — un lanț de glume...
Nu pentru biata-mi inimă pustie
Și nici de dragul gloriei postume,
Ci pentru voi am făurit anume
Strălucitoarea mea filozofie.
Eu pretutindeni caut în viață
Prilej de râs la fiecare pas —
Și-adesea plâng sub fardul de paiață...
Dar când tristețea cearcă să mă prindă,
Mă-ntorc atunci cu fața spre oglindă
Și râd, nebun, de propriul meu nas.
Samson și Dalila[modifică]
Samson vorbi cu glas adânc: — Știu bine
Că-n sărutarea asta care-nșeală
Ai plănuit vânzarea criminală,
Că voi cădea și voi muri prin tine.
Dar nu te-alung. E patima fatală
Mai scumpă decât viața pentru mine...
Și adormi, strângând-o lângă sine.
L-a biruit o curtezană pală!
L-a dezmierdat, l-a adormit cu sila, —
O, veacuri viitoare, contemplați-i!...
O clipă numai a cuprins-o mila,
Dar aplecându-și trupul plin de grații,
Zâmbind i-a smuls un fir de păr, Dalila,
Și-a suspinat pe gânduri: — Oh, bărbații!...
Testamentul unui poet cunoscut[modifică]
Din cel ce sunt acum o jumătate
E cât p-aci să zboare către stele...
Las dracului necazurile mele
Și-un post vacant la "Contabilitate".
Las dragii mele scumpa libertate, —
De azi încolo poate să mă-nșele.
Nepoților le las instincte rele,
Dușmanilor, o dragoste de frate.
Las doamnei Șvarț în urma mea "un nume"
Și-n loc de bani — supremă mângâiere —
Un geamantan cu opere postume.
Și plec râzând de propria-mi durere,
Că tuturor vă las această lume...
Dar tuturor vă zic: la revedere!
Homer: Chinurile lui Ulise - Alfred de Musset: Noapte de august - Al. Depărățeanu: Vara la țară... - Dimitrie Bolintineanu: Mihai Viteazul și turcii - George Coșbuc: Țiganii - Th. Speranția: Câinele ovreiului - A. Mirea: Caleidoscop - O. Goga: Mucenicii - O. Goga: Vade retro... - I. Minulescu: Trei romanțe pentru mai târziu - M. Codreanu: Sonete parnasiene - Mircea Dem. Rădulescu: Nocturnă - I. U. Soricu: Închinare - Cincinat Pavelescu: Epigrame lui Nigrim - Nigrim lui Cincinat - Un anonim din Craiova lui Cincinat - Cincinat lui Nigrim & comp. - Adrian Maniu: Menajerie - N. Davidescu: din Cântarea Omului - O domnișoară de pension: Misterul nopții - Un începător de talent: Apostrofe la lună - Otilia Cazimir: Vis alb - Otilia Cazimir: Strofa risipită - Otilia Cazimir: Ariciul - Demostene Botez: Prohod - Demostene Botez: Tristeți provinciale - Demostene Botez: Cobe - Tudor Arghezi: Psalm - Tudor Arghezi: Menire - Tudor Arghezi: Utrenie - Tudor Arghezi: Blesteme