Mănuşa
De la Wikisource
| Mănuşa de Friedrich Schiller |
| Traducere de Mihai Eminescu |
- Lâng-a leilor grădină regele Francisc aşteaptă,
- Ca să vază cum s-o-ncinge între fiare lupta dreaptă.
- Împrejur cei mari ai ţării şi ai sfatului s-adună.
- Pe balconul nalt se-nşiră dame-n veselă cunună.
- Regele dă semn cu mâna, sare-o poartă din ţâţâne
- Şi un leu iese în faţă, cumpătat, cu pasuri line,
- Mult se uită împrejuru-i, cască lung, şi a lui coamă
- Scuturând-o, îşi întinde muşchii şi s-aşează jos.
- Regele un semn mai face, se deschide-o altă poartă
- Şi dintr-însa se repede
- C-un sălbatec salt un tigru, care când pe leu îl vede
- Muge tare,
- Coada roată o-nvârteşte,
- Scoate limba,
- Sperios însă pe leu într-un cerc îl ocoleşte,
- Sforăie înverşunat,
- Apoi mormăind se-ntinde
- Lângă el.
- Regele mai face-un semn,
- Şi pe două porţi deschise
- Se azvârl doi leoparzi,
- Ce cu poftă inimoasă de-a lupta se şi aruncă
- Peste tigru.
- Dar acesta îi apucă în cumplitele lui gheare
- Leul muge,
- Se ridică în picioare,
- Fiarele se-nfiorează,
- Şi-mprejur, arzând de dorul de-a se sfâşia-ntre ele,
- Se aşează.
- O frumoasă mână scapă de pe margine de-altan
- O mănuşă, drept la mijloc, între tigru şi-ntre leu;
- Iară dama, Cunigunda, zise-atunci, bătându-şi joc,
- Cavalerului Delorges:
- ,,Dac-amorul ţi-e fierbinte cum te juri în orice oară,
- Să te văz,
- Mergi, mănuşa de-mi ridică!"
- Cavaleru-aleargă, iute se coboară
- În grozava prejmuire, calcă sigur, fără frică,
- Din mijlocu-acelor monştri,
- Cu-a lui degete-ndrăzneţe el mănuşa de-o ridică.
- Cu mirare şi cu groază
- Damele şi cavalerii l-au privit,
- Însă foarte liniştit
- El mănuşa o aduce înapoi.
- De-a lui laudă răsună orice gură,
- Cunigunda îl priveşte cu o gingaşă căldură,
- Ce-i promite că norocu-i e aproape.
- Dar mănuşa el în faţă i-o aruncă:
- ,,Doamna mea, o mulţămire ca aceasta n-o mai voi!"
- Şi-o lăsă numaidecât.
- (Schalk Bibliothek, Heft 5, Leipzig, 1881)
