Laura (lieti fiori...)

Ferice flori şi ierburi tinerele,
Ce primblând vă-atinge multe oare
Pasul cel lin frumoasei doamne mele,
În voi tipărind urmele uşoare!

Câmpie ce-asculţi dulce-i cuvinţele,
O vioară de amor mirositoare,
Păduri anuoase, ce cu verzi umbrele
Faceţi plăcute ascunsuri şi răcoare.

Limpede apă, dintre munţi născută,
Ce ochii uzi şi blânde a sale feţe,
Care cu a lor graţie te-mprumută,

De voi ferice despre-a ei frumˇseţe!
Nu-i stâncă ce diuoasă amu făcută
De-a arde l-al meu foc să nu s-înveţe.