Lament amoros
De la Wikisource
| Lament amoros de Iacopo Vittorelli, traducere de Ion Heliade Rădulescu |
| Traducere de Ion Heliade Rădulescu Publicată prima oară în Almanah literar pe anul 1839, Bucureşti, 1839 |
Vezi, dragă, ce-albă lună,
Vezi ce noapte senină,
O aură nu suspină,
Nu tremulă o stea.
Privigătorul singur
Ici zboară, ici se pune,
Suspină, doru-şi spune,
Îşi cheamă soaţa sa.
Dar ea toată îl simte
Zburînd din frunză-n frunză
Şi parc-o să-i răspunză:
Nu plînge, sînt a ta.
Ce dulci simţiri, Ireno !
Ce gemete de pace !
Dar vai ! Irena tace !
Răspunde-mi, draga mea !
