La villa Aldobrandini

Tăcute lacrămi picură din plante
Şi-alunecă pe jgheabul de porfiră;
Sub şipot stă Orfeu cântând din liră
Pe-un glob purtat de gârbovul Atlante.
Păuni stelaţi podoabele-şi resfiră
Pe-un capitel de frunze de acante;
Un grup voios de fauni şi bacante
Ironici stau şi de păuni se miră.
Domniţa vine, văduvă-ntristată,
Şi singurică şade la fântână,
Cântând încet un vers al ei de fată.
Un gâlgâit de apă o îngână,
Pe când pe vârful plopilor s-arată,
În clarul zilei, luna ca o zână.