La mormântul lui Aron Pumnul

La mormântul lui Aron Pumnul
de Mihai Eminescu


Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,
Cu cipru verde-ncinge antịcă fruntea ta;
C-acuma din pleiada-ți aṷroasă și senină
Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină,
Se stinse-o dalbă stea!

Metalica, vibrânda a clopotelor jale
Vuiește în cadență și sună întristat;
Căci ah! geniul mare al deșteptării tale
Păși, se duse-acuma pe-a nemuririi cale
Și-n urmă-i ne-a lăsat!

Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt și mare,
Colò unde te-așteaptă toți îngerii în cor,
Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cântare
Și-ți împletesc ghirlande, cununi mirositoare,
Cununi de albe flori!

Te plânge Bucovina, te plânge-n voce tare,
Te plânge-n tânguire și locul tău natal;
Căci umbra ta măreață în falnica-i zburare
O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare
Ce-i simț național!

Urmeze încă-n cale-ți și lacrima duioasă,
Ce junii toți o varsă pe trist mormântul tău,
Urmeze-ți ea prin zboru-ți în cânturi tânguioasĕ,
În cânturi răsunânde, suspine-armonioasĕ,
Colò, în Eliseu!



Notă privind simbolurile editoriale folosite.

  • Punctul sub i arată prezența accentului: cuvântul antică este accentuat (livresc) pe i la fel ca etimonul său latin.
  • Brevis sub u arată pronunțarea semivocalică: cuvântul auroasă începe cu diftongul au, ca în româna veche (și ca în etimonul său latin).
  • Accentul grav pe o, prezent deja în ediția Perpessicius pe care am consultat-o și urcând poate până la Eminescu, indică accentuarea arhaică (și etimologică) a cuvântului colo pe ultima silabă.
  • O bară verticală colorată arată prezența (etimologică și livrescă, dar și din necesități prozodice) a hiatului, acolo unde în mod normal el nu este prezent în limba actuală.
  • În sfârșit, prezența diacriticului brevis pe e indică pronunțarea regională moldovenească, cerută de rimă, a lui e ca ă. (În același timp, Eminescu nu scrie ă, ci e, deci grafia cu e trebuie păstrată.)

Aceste simboluri nu fac parte din textul eminescian. Ele pot fi adăugate de editori spre a facilita pronunțarea corectă a unui text totodată livresc și având și elemente de pronunțare regională și arhaică.


Asculta aceasta poezie